Pentru o lume fără foame…

Voluntarii grupei de lucru pe care Crucea Roșie o are de cinci ani la Beclean au hrănit – pentru a câta oară? - zilele acestea un vis, acela de a oferi, din preaplinul unora, un trai normal celor care, din cauza lipsurilor esențiale, nu-l au. Nu utopic, ci chiar pragmatic, pentru există lângă noi și oameni care efectiv n-au ce mânca, dar și persoane care au (consumă) (mult) mai mult decât necesarul, tinerii au organizat o Bancă de Alimente unde oricine poate oferi nevoiașilor un ajutor imediat, în contextual crizei economice mondiale și al creșterii prețurilor pentru trebuințele de zi cu zi.
Și asta nu e tot. Implicarea în viața comunității locale a însemnat, de-a lungul anilor, derularea unor campanii ecologice în păduri și pe malul Someșului, organizarea spectacolelor caritabile în sprijinul unor copii bolnavi, împărțirea tichetelor de masă și a hainelor pentru nevoiași, activități educative despre acordarea primului ajutor sau de genul celei care i-a adus pe corigenți în vârful unei ierarhii a valorilor, nu răsturnată, așa cum se întâmplă mai mereu în societate, ci firească: elevii nu luaseră notă de trecere la… violență.

Când voluntariatul e mai mult decât o vorbă-n vânt…
Totul a început în urmă cu câțiva ani, mai cu seamă din aprilie 2011, când, "Din dragoste pentru oameni", inclusiv pentru români, Crucea Roșie din Austria prelua oficial, în aprilie 2011, patronajul asupra filialei de tineret de la Beclean (constituită în august 2009), gata să ajute mai ales financiar – așa cum o mai făcuse - organizația lipsită de resursele materiale autohtone necesare pentru a-și împlini obiectivele declarate: îmbunătățirea vieții persoanelor vulnerabile, protejarea sănătății și a vieții, ajutorul în caz de dezastru sau criză, sprijinul celor aflați în suferință. Deviza austriacă s-a dovedit funcțională și la Beclean, în condițiile în care ideea ce mobilizează eforturi sub egida Crucii Roșii constă tocmai în depășirea barierelor de orice fel, de la cele frontaliere la cele politice sau etnice, într-o inițiativă solidară și voluntară menită să-i susțină pe semenii aflați în nevoie. "Să lucrăm împreună, nu împotriva noastră!", a îndemnat atunci, ca o întărire a cestui concept, și președintele structurii din Bistrița-Năsăud, Maria Sigarteu, cea care a oficializat contractul de patronaj parafat de șeful filialei din Scharding (Austria), Wolfgang Wagner, în cadrul unei ceremonii la care mai participaseră, cu intenția declarată de implicare și dăruire, primarul Nicolae Moldovan , reprezentanții organizației de la Bistrița, membri ai delegației austriece și tineri beclenari.
Odată stabilite coordonatele parteneriatului, Wolfgang Wagner, președintele Crucii Roșii Scharding și de mai mulți ani cetățean de onoare al orașului Beclean, a oferit motive de comparații între sistemele de la noi și de la ei, vorbind despre cum este organizată material și moral structura austriacă, în așa fel încât aceasta să poată fi utilă în îndeplinirea dezideratelor afirmate. Acolo, principalul finanțator este statul, care asigură prin serviciile sale sociale tot sprijinul bănesc și logistic de care este nevoie, însă oamenii implicați în activitățile Crucii Roșii lucrează efectiv benevol, fără nicio altă răsplată decât cea a satisfacției izvorâte din binele făcut celuilalt. "Dacă nu ar activa voluntar, sistemul nu ar putea exista, nu ar fi funcțional pentru că nu s-ar putea susține financiar", sublinia Wolfgang Wagner. Așa se face că peste 400 de persoane, în mare parte tineri structurați în mai multe grupe, se implică, de exemplu, în servirea vârstnicilor neputincioși, cărora le gătesc mâncare într-un centru de zi și le-o duc zilnic la domiciliu; iar ca un reper al activității, statistica vorbește despre aproximativ 100.000 de porții/an. Pe lângă aceasta, mai există serviciul de ambulanță (care este dotat cu mașină și elicopter de salvare), compartimentul de intervenție în caz de dezastre, sectorul ecologic responsabil cu potabilitatea apelor, toate având parte de munca voluntarilor de la Crucea Roșie. Oamenii se mai ocupă cu producerea de bani, organizând evenimente sau acțiuni menite să atragă fonduri în sprijinul acțiunilor umanitare aflate în plan ori valorificând produse proprii în avantajul sărmanilor de pretutindeni. Iar exemplele ar putea continua în sublinierea aceleiași idei. Oricum, indiferent ce fac și unde merg, voluntarii Crucii Roșii din Austria își folosesc resursele financiare proprii pentru a-și plăti cazarea, masa și deplasarea spre destinațiile caritabile propuse.
Modelul s-a (vrut) implementat și la noi, deși din comparații reiese clar ce ne desparte de funcționalitatea austriacă. Oricum, partenerii străini au venit în repetate rânduri la Beclean tocmai pentru a ajuta ca structura similară de aici să se pună cât de cât pe picioare, și pentru asta și-au afirmat și arătat tot sprijinul moral și financiar de care sunt capabili. Iar grupa de tineret activă de cinci ani la Beclean stă mărturie că lucrurile se mișcă bine și la noi.