Penibilul cu fumuri

Întâmplător mi-a căzut în mână broşurica doamnei Elena M. Cîmpan intitulată “Jurnal reflexiv”, apărută la Editura “Karuna” şi lansată în luna decembrie a anului trecut la Centrul Cultural Municipal Bistriţa.

Într-un turneu de trei săptămâni, prilejuit de lansarea “Antologiei scriitorilor bistriţeni”, volum apărut sub egida Centrului Cultural Bistriţa şi tradus în câteva limbi europene, autoarea şi-a consemnat impresiile de călătorie. Cu alte cuvinte a scris “la cald” ceea ce i s-a părut interesant în lunga peregrinare prin Grecia, Italia, Austria, Ungaria. Din aceste însemnări a alcătuit apoi broşurica amintită, care mai poartă şi subtitlul “eseuri de turist”.

Cititorului i se oferă, prin urmare, un nou gen literar – eseul turistic. După ce-am lecturat broşurica, am ajuns la concluzia că eseul turistic e la discreţia logoreii autorului. Nu e deci niciun pliant turistic, care trebuie să se supună unor anumite rigori, oferind cititorului informaţii utile, nici măcar un reportaj onest despre locuri, oameni, întâmplări. E, pur şi simplu, logoree dezarmantă prin inconsistenţă. Ce are de comunicat doamna Elena M. Cîmpan după lungul periplu prin străvechile culturi şi civilizaţii europene? Aproape nimic. Graţie însemnărilor sale am aflat că Meteora e la înălţimi ameţitoare, că la Acropole pietrele sunt alunecoase, iar grecii sunt bărbaţi eleganţi, care fumează mult şi beau cafea din ceşti îmbâcsite.

Grecoaicele în schimb… se trag direct din Sapho. Chiar dacă unele nici n-au păşit pe insula Lesbos, le “trădează” comportamentul: “Libere, independente, sensibile, creatoare, dansatoare, lirice”.

Bărbaţii sunt acaparaţi de sofismul pe care-l dezbat “la cafelele cele lungi, la pipele cele fumegânde”. Orice s-ar spune, e o performanţă “culturală” să le atribui grecoaicelor saphismul şi grecilor sofismul. Nu e singura dealtfel. În Sicilia, patria lui Pirandello şi locul în care şi-a trăit ultimele zile de viaţă Bălcescu, autoarea e impresionată de plajă. Descoperă că Marea Mediterană este: “Curată şi clară. Îi vezi adâncul sufletului, fundul curat, ca de femeie îngrijită” (sic!). Asemenea cugetări, care te ameţesc prin profunzimea lor, sunt prezente aproape în fiecare pagină: “Italia de la sud la nord, pe cizmă în sus, pe un plai de dus, prin exteriorul cizmei, prin interiorul ei. (…) Ţară de vulcani (…) Sunt munţi înalţi, din vârful lor iese fum ca dintr-o locomotivă” ş.a.m.d.

Febrilele însemnări sunt condimentate ici şi colo de “scrisorile” către un iubit real sau imaginar (nu contează). Iată şi o viziune gastronomică a iubirii: “De ce doresc vise cu tine? Pentru că şi un copil visează noaptea prăjitura pe care n-a avut-o ziua. Tu, prăjitura mea interzisă”. Alteori invocă, graţie itinerarului, personalităţi culturale române. Trecând prin Taornina consemnează că Eugen Jebeleanu a fost premiat în această localitate pentru “poezia” “Surâsul Hiroşimei”. În primul rând “Surâsul Hiroşimei” nu-i “o poezie”, ci un amplu şi cutremurător poem, iar Eugen Jebeleanu a primit un premiu literar al Italiei – “Etna Taormina” – pentru volumul “Hannibal”. Locuitorii Cetăţii Eterne – Roma – n-au uitat îngrozitoarea spaimă când s-au pomenit cu elefanţii la porţile oraşului. “Hannibal ante portes!” a rămas în istorie ca strigăt al fricii în faţa unei teribile ameninţări. Dar, vorba poetului, înfricoşătoarele animale cu care Hannibal traversase Alpii “n-au învins”.

Deşi scopul periplului a fost lansarea “Antologiei scriitorilor bistriţeni”, autoarea lasă într-un plan secund, cu totul nesemnificativ momentele legate de acest eveniment. Mai bine zis tratează subiectul într-o manieră personală: “Un mic dejun ca la Auschwitz. Am simţit că nu doresc să-mi murdăresc opera. Nu am vrut să citesc nimic din “antologia care urma să fie lansată”. Conştientă de indiscutabila valoare a “operei” sale, doamna Elena M. Cîmpan îşi priveşte însoţitorii de drum cu ochi critic: “Observ în fiecare un ratat”. Eu, ca umil cititor, ce să mai observ după ce am aflat că la Auschwitz se lua micul dejun.

Un război total declară autoarea turismului, turiştilor care o incomodează până la exasperare. Într-adevăr, turismul cultural, pentru că despre aşa ceva este vorba, atârnă greu în economiile unor ţări ca Grecia sau Italia. Criza care se prefigurează cred că va afecta inclusiv această industrie. Numai maculatura cu pretenţii de eseu produsă de doamna Elena M. Cîmpan n-o să păţească, în mod sigur, nimic.

Marilena Tutilă