Pe Someș, în amonte (2)

Cea mai recentă ispravă editorială pe palierul problematic menționat la începutul demersului meu este cea de la Maieru.
Doi bravi cărturari din localitate au ostenit admirabil pentru a așeza pe rafturile bibliotecilor volumul de 525 de pagini „Autori măiereni” (Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2015). Cei doi sunt Icu Crăciun (profesor, scriitor cu patalama, prozator, ziarist) și Iacob Naroș (profesor, cercetător în istoria literaturii, un pasionat și important rebreanolog la nivel național, ziarist). Ei și-au numit fapta editorială „antologie”. Sunt deja rețineri referitor la apartenența acestui volum la o anume specie literară, în senul că este mai mult decât un dicționar și mai puțin decât o antologie. Important însă rămâne lipsa de precedență a unei astfel de tipărituri, în sensul că este fără egal și se poate constitui în cap de serie exemplară pentru a aduna între coperte autori din aceeași localitate, care au publicată cel puțin o carte, indiferent de domeniul abordat. Cele 59 de personalități măierene, aflate în cuprins, vin dinspre silvicultură, petrol și gaze, chimie, horticultură, pedagogie, folclor, filozofie, religie, istorie și critică literară, teatru, beletristică, lingvistică ș.a, ș.a.
Dintre aceștia, 17 sunt trecuți în lumea celor drepți, iar numele lui Liviu Rebreanu este singurul tipărit cu majuscule la cuprins. Este un semn de distincție pe care cei doi autori au ținut să-l aducă celui care a copilărit aici, în „Cuibul visurilor”. Eu aș mai fi cules tot așa, cu litere majuscule, numele incomparabilului cărturar Sever Ursa, a cărui personalitate marchează definitiv și benefic Maierul contemporan.
Icu Crăciun și Iacob Naroș consideră că aceste „personaje” ale cărții „au contribuit la educarea tinerei generații”, „au format caractere”. Prin acești oameni - și nu numai - „generațiile viitoare au posibilitatea de a-și alege modele /…/ demne de urmat”. Desigur, mesajul trece de perimetrul localității, căpătând o valoare națională.
Rodna. Sunt aici câțiva condeieri care, după câte o carte-două, trec de ani buni printr-un fel de gestație creatoare lentă (dacă nu leneșă). Totuși, recent a scos de sub teascuri gazetarul Dan Popescu volumul „În lacrima timpului, Brezoaiele și Rodna”, un melanj de pagini autobiografice și etnografice, elaborat cu încredințarea că „ Cine nu are amintiri n-are nimic, nici măcar un prezent.” Or, prezentul stă sub zarea viitorului.
Ei bine, alături de vestigiile cetății Rodnei, emblematică va rămâne pentru viitorime imensa, inegalabila, uluitoarea „Monografie a comunei Rodna Veche” a inconfundabilului etnofolclorist Liviu Păiuș (Editura Charmides, Bistrița, 2014). Cărturarul este alături de Martin Opitz, cu spusa acestuia: „Cu timpul se trec toate/ Rămâne ce e scris” (apropo de moto-ul de pe pagina de gardă a lucrării). Pe bună dreptate, prefațatorul Mircea Mureșianu își încheie textul introductiv astfel: „ Dacă stăm bine și ne gândim, toți cei care trec nepăsători pe lângă „lada de zestre” a locului natal riscă să rămână în afara eternității. Profesorul Liviu Păiuș și-a câștigat un binemeritat loc înlăuntrul acesteia.” La poalele Masivului Rodnei era de așteptat (extrapolând) o lucrare masivă.