Corespondenţă din Grecia

Pe Olimp căutându-l pe Zeus

Unul dintre cele mai impresionante momente a fost cel în care am vizitat Muntele zeilor. O întâlnire unică cu masivul pe care, potrivit legendei, zeii l-au ales drept lăcaş şi aşezământ. Dincolo de dimensiunea mitologică, Olimpul se constituie ca un punct de atracţie maximă pentru iubitorii de natură prin peisajele proaspete, prin bogăţia de culori, prin varietatea deosebită a speciilor floristice şi faunistice pe care le adăposteşte, fiind unul din cele mai intinse şi mai valoroase Parcuri Naţţionale ale Greciei.

Pe traseu am vizitat cetatea bizantină de la Platamonas, martor al istoriei zbuciumate a Macedoniei incă din secolul al 13-lea când a fost ridicată. Dat fiind faptul că poalele sale sunt plasate la nivelul mării, Muntele Olimp este unul dintre cei mai înalţi munţi ai Europa din punct de vedere topometric. Nu poţi să nu rămâi cu gura căscată, când vezi de pe plajă muntele ân vârf cu zăpadă, şi mergând doar 5 kilometri să poţi să schiezi. Plajă şi schii în acelaşi loc, ce lucru bizar. Orice ascensiune pe Muntele Olimp începe din oraşul Litochoro, numit şi „Oraşul Zeilor”. Originea etimologică a numelui Olimp înseamnă plin de lumină, fiind analog cerului, locuit de zei, semizei, copii zeilor şi servitorii acestora.

În mitologia greacă, Olimpul este lăcaşul zeilor panteonului antic grecesc. Olimpul era considerat lăcaşul zeilor, este însă este greu de spus ce însemna în acele vremuri cu adevărat „Olimpul”. În Iliada lui Homer se afirmă că Olimpul se află mult deasupra tuturor munţilor, nefiind însă vorba de rai. Într-un pasaj din Iliada, Zeus vorbeşte zeilor de „cel mai înalt vârf al Olimpului cu multe vârfuri”, ceea ce ar sugera că Olimpul era cu adevărat un munte. În opera lui Homer, Poseidon aminteşte de faptul că el este stăpânul mărilor, Hades al morţii iar Zeus al cerurilor, dar Olimpul este comun celor trei. Îndiferent de natura sa, intrarea către Olimp era străjuită de o mare poartă de nori. Zeii trăiau în acest locaş, (din care se coborau uneori în lumea muritorilor de pe Terra), mâncau ambrozie şi ascultau munzica divină a lirei lui Apolo. Homer a scris despre Olimp: "El nu este niciodată bătut de vânturi, nici atins de zăpadă; aerul cel mai pur il impresoară; o lumina albă il invăluie şi zeii gustă aici o fericire care va dăinui cât zilele eterne ce le sunt hărăzite."

Cada lui Zeus este un loc plăcut, intr-un mic defileu muntos pictat cu flori de colt. Ajungi acolo după ce ai parcurs o potecă ingustă străjuită de o balustradă de protecţie, peste care poţi admira ceea ce ar fi albia unui pârâu secat. Ceea ce se numeşte Cada lui Zeus se află la capătul acestei albii. Chiar seamănă a cadă dacă te uiţi atent. Dar ce contează este legenda potrivit căreia Zeus s-a imbăiat in acel loc sub privirile admiratoarelor sale. Câteva minute sunt de ajuns să faci şi fotografii, deşi din acel unghi nu poţi prinde decât piatra. La rândul său, satul de pe Olimp este foarte frumos. Chiar sunt gospodari şi iubitori de frumos grecii. Deşi e mic, ca intindere, şi aşezat pe loc foarte abrupt, arată ca o staţiune proaspăt construită, cu flori la ferestre, care aşteaptă oaspeţi cu bani. Dacă noi avem mulţi câini comunitari, grecii au multe pisici pe care le întâlneşti la tot pasul. O lume mirifică, de care te desparţi cu greu, mai ales când constaţi că în cale îţi apare şi curcubeul,la propriu. Ne întoarcem acasă cu amintiri pe viaţă şi cu gândul să facem şi noi ceva mai mult pentru a ne promova locurile mirifice pe care trăim. Cu puţin efort ar fi posibil.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5