Pe clădirea Gării din Bistriţa a fost amplasată o placă comemorativă în memoria evreilor deportaţi

Holocaustul trebuie povestit şi repovestit. Primul lucru care trebuie făcut este recunoaşterea acestor fapte, fie că ne place sau nu, apoi ar urma acceptarea şi încercarea de a nu mai judeca colectiv. Împlinirea a 70 de ani de la deportarea evreilor din Transilvania de Nord a fost marcată prin ceremonii desfăşurate în 11 oraşe din România. În aceste localităţi au fost dezvelite plăci comemorative în memoria victimelor Holocaustului. O astfel de acţiune s-a desfăşurat, azi, în Gara din Bistriţa, aflată pe ultima sută de metri în ceea ce priveşte reabilitarea. A fost ultima ceremonie din cele 11 oraşe.

Marţi, la orele dimineţii, în faţa gării din Bistriţa, s-au adunat zeci de membri ai comunităţii evreilor, dar şi oficialităţi locale. Dezvelirea plăcii comemorative a avut loc în prezenţa directorului general al Institutului ,,Elie Wiesel”, Alexandru Florian, vicepreşedintelui Federaţiei Comunităţii Evreieşti din România, Paul Schwartz, şi a reprezentanţilor Direcţiei Regionale Căi Ferate Cluj.

„În lunile Mai - Iunie 1944, 131.639 de evrei, bărbaţi, femei şi copii din Transilvania de Nord, aflată sub ocupaţia fascistă a regimului Horthy au fost deportaţi de către jandarmeria Horthystă şi predaţi autorităţilor naziste. Aproape toţi au fost exterminaţi. Din Gara Bistriţa au fost deportaţi în zilele de 2 şi 6 iunie 5.981 de evrei. Fie ca memoria acestei tragedii să rămână vie ca un avertisment pentru generaţiile viitoare", stă scris pe placa comemorativă.

Dezvelirea plăcilor comemorative din cele 11 oraşe din Ardealul de Nord reprezintă un proiect iniţiat de Institutul ,,Elie Wiesel” şi finanţat de Ministerul Transporturilor. Ceremonia a continuat cu un pelerinaj şi un serviciu religios la cimitirul aflat pe locul ghetoului din incinta Staţiunii Pomicole Bistriţa, unde a fost dezvelit un monument comemorativ.

Fredi Deac, preşedintele Comunităţii Evreieşti din judeţul Bistriţa-Năsăud: Este un moment deosebit pentru mica, dar puternica comunitate din Bistriţa. Faptul că din cei aproape 6.000 de evrei care au fost deportaţi, 10% au reuşit să se întoarcă înapoi, a demonstrat faptul că viaţa poate triumfa în cazul s-a dorit exterminarea totală a unor oameni. Comunitatea noastră numără la ora actuală 19 oameni, dar sperăm să ducem mai departe gloria evreimii bistriţene.

Paul Schwartz, vicepreşedintele Federaţiei Comunităţii Evreieşti din România: Aş vrea să mulţumesc Institutului ,,Elie Wiesel” care a avut iniţiativa punerii acestor plăci comemorative la împlinirea a 70 de ani de la deportarea evreilor din Ardealul de Nord. Să-i odihnească Dumnezeu pe cei care au murit şi să sperăm ca va fi pace în lume, pace în România, pace în Europa. Shalom!

Ovidiu Creţu, primarul municipiului Bistriţa: Fiecare dintre aceste milioane, sute de mii, zeci de mii, mii de evrei ucişi au însemnat vecinii noştri sau copiii cu care s-au jucat copiii noştri, care au fost adunaţi în decurs de câteva luni de zile şi apoi trimişi la moarte. În România, în Europa şi în Bistriţa mileniului III, ţi se pare imposibil să se întâmple aşa ceva, nu ne vine să credem că a fost posibil să se întâmple aşa ceva, dar lucrurile sunt reale. Mai există din fericire urmaşi sau supravieţuitori ai momentelor respective care să ateste prin exemplul lor, prin prezenţa lor că omenirea a derapat de-a lungul istoriei, a avut derapaje, pentru că nu poţi să spui altceva despre lichidarea în masă a unui popor, că a avut derapaje la scară istorică. Trebuie să spunem lucrul acesta. Îmi exprim regretul şi compasiunea faţă de ceea ce s-a întâmplat evreilor din judeţul Bistriţa-Năsăud.

Ioan Ţintean, prefectul judeţului Bistriţa-Năsăud: Ce se întâmplă astăzi aici este un gest de pioşenie, de recunoaştere a atrocităţilor şi a necazurilor care s-au abătut asupra comunităţii evreieşti şi în acelaşi timp de recâştigare a unei doze de umanitate, pe care am pierdut-o mulţi, atunci.

Alexandru Florian, director general Institutul Elie Wiesel: Astăzi, această gară a intrat în istorie. Placa memorială, pe care Guvernul României prin Institutul ,,Elie Wiesel”, în parteneriat cu Ministerul Transporturilor, a dezvelit-o azi în oraşul dumneavoastră are multiple semnificaţii. Un gest simbolic în ceea ce priveşte consolidarea instituţiilor democratice, a faptului că fiecare cetăţean este liber să se manifeste, aşa cum o confirmă şi o garantează Constituţia României.

Radu Moldovan, preşedinte Consiliul Judeţean: E salutar gestul Guvernului României, al Institutului ,,Elie Wiesel”, al Ministerului Transporturilor de a face aceste minime gesturi, de regret, de comemorare, de aducere aminte.

În Bistriţa, lagărul de concentrare s-a făcut în afara oraşului şi au fost adunaţi evrei din Bistriţa, Năsăud şi satele din judeţ. Lagărul era construit pe un teren viran, înconjurat cu sârmă ghimpată, în interior existând barăcile şi coteţele de porci construite chiar de evrei. La intrare, evreii au fost percheziţionaţi de poliţie, iar obiectele de valoare şi banii găsiţi au fost confiscate. Dintre cei 6.800 de evrei existenţi în judeţ, 6.300 s-au aflat în acest lagăr şi au fost supuşi la umilinţe şi cruzimi inimaginabile omului modern. Puţini evrei au avut curajul sau şansa să se refugieze ilegal în alte părţi.

În lagăr, evreii au avut voie să-şi păstreze îmbrăcămintea de corp şi un singur schimb de haine. Nu existau fântâni şi nici condiţii pentru pregătirea hranei. Nu existau condiţii de igienă sau pentru tratarea bolnavilor. În loc de closete amenajate, au fost săpate gropi în mijlocul lagărului. Apa transportată de primărie era insuficientă. Hrana le-a fost oferită din propriile alimente confiscate, iar pentru pregătirea ei, li s-au adus vane de baie, tot din casele evreieşti. Paza a fost asigurată de şeful poliţiei şi doi agenţi SS din localitate, Smolka Heinrich şi Orendi Gustav. Aceştia i-au supus pe evrei la maltratări fizice şi morale. De exemplu, aceştia interziceau, în zilele călduroase, transportul de apă în lagăr sau interziceau procurarea de lapte pentru copiii mici. Totodată, s-a format o echipă specială de jandarmi din Târgu-Mureş, pentru cercetarea şi maltratarea persoanelor bănuite că ar deţine bunuri de valoare ascunse. Unii oameni s-au sinucis, cum a fost şi cazul doctorului Roeznar, supus la bătăi şi schingiuri numeroase. Evenimentele se precipitau şi, la data de 10 mai 1944, Comandamentul Corpului IX al armatei maghiare din Cluj a ordonat autorităţilor din Bistriţa deportarea populaţiei evreieşti din judeţul nostru, în Germania.

Ordinul acesta a fost doar una dintre numeroasele dovezi ale implicării armatei ungare la deportarea evreilor, la nivelul Comandamentului armatei şi al comandaţilor de unităţi aflaţi în teritoriu. În Bistriţa, deportarea s-a efectuat între 1 iunie şi 7 iunie 1944 şi s-a făcut în două tranşe: pe 2 iunie au plecat spre lagăre 3.106 evrei, iar pe 6 iunie au plecat un număr de 2.875 de evrei. Moshe Carmily- Weinberger, evreu deportat, profesor şi scriitor, oferă aceleaşi cifre în cartea „Drumul vieţii”. Între 2-6 iunie, au fost deportaţi 5.891 de evrei.

Actul de acuzare al Tribunalului Poporului consemnează: „La sfârşitul lunii mai 1944, a început organizarea şi trimiterea evreilor din ghetoul din Bistriţa în lagăre de exterminare. La ieşire, evreii au fost dezbrăcaţi la piele, bărbaţii la dreapta, iar femeile la stânga, în faţa porţii ghetoului, şi percheziţionaţi de către detectivi, jandarmi din Bistriţa. Cu această ocazie, s-au confiscat de la evrei toate lucrurile, afară de un rând de haine, două rânduri de lenjerie de corp, două batiste, o pătură, o jumătate de kilogram de pâine de o persoană şi o găleată de apă de vagon. Vagoanele au fost închise cu lacăt şi ferecate cu sârmă ghimpată. Pe lângă umilirile suferite în lagăr, evreii au avut de înfruntat un drum lung înspre lagărele de exterminare, unde au fost riguros selectaţi. Înghesuiţi în vagoane de transportat vaci, câte 60 într-un vagon, având puţină apă şi puţină pâine, mulţi nu au rezistat acestui drum, triere făcându-se din mers”.

Un alt fenomen revoltător a fost moartea a mii de copii, deoarece, aşa cum s-a notat în acelaşi act de acuzare menţionat mai sus, nu s-a reîntors niciun copil. Din judeţul Bistriţa-Năsăud au fost deportaţi 1.016 copii cu vârsta sub 13 ani, dintre care nu s-a mai întors niciunul.

Comentarii

03/06/14 14:09
Vizitator

Dezvelirea in gara Bistrita a placii comemorative care sa aminteasca de deportarea evreilor în lagărele de concentrare din Germania nazistă, acum la comemorarea a 70 de ani de la aceasta groaznica tragedie, este un gest necesar dar nu si suficient. Ar fi bine sa fie sa fie deschis un mic muzeu poate chiar sub forma unei expozitii permanente la Sinagoga , care sa aduca marturii legate de deportarea evreilor din Bistrita, pentru ca asemenea grozavii sa nu se mai repete.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]