PASIONAT DE CIUPERCI?

Toti cei care sunt pasionati de natura, prin urmare si cautatorul de ciuperci, trebuie sarespecte in cel mai inalt grad mediul inconjurator, ritmul biologic si bazele sale ecologice, cu scopul de a evita interventii inoportune si daunatoare.

Calcarea in picioare, rascolirea solului din padure, ruperea accidentala sau nu, a arbustilor si a micilor plante, ca si decuparea brazdelor de iarba provoaca distrugerea unor ecosisteme. Deseori chiar culegatorii distrug cu seninatate populatii intregii de ciuperci considerate necomestibile, provocind daune serioase padurii in intregul ei.

O atentie speciala trebuie acordata alegerii recipientului in care se vor aduna ciupercile. Cel mai bun este , fara indoiala, cosul de nuiele captusit cu frunze sau cu muschi pentru a asigura in interiorul lui o umiditate potrivita.Sunt de evitat pungile de plastic, care izoleaza complet ciupercile si favorizeaza un proces rapid de depreciere si fermantare, cu consecinte grave asupra caracteristicilor ciupercilor culese. Ciupercile vor fi retezate la baza cu un cutitas ascutit si curatate sumar pentru a permite o mai buna raspindire a sporilor

Printre ciuperci exista diferite specii toxice sau uneori mortale, dar chiar si cele mai bune pentru consum pot da simptome toxice. In acest sens trebuie amintit ca, ingerarea unor cantitati prea mari de ciuperci, inclusiv din cele preferate, poate provoca tulburari gastrointestinale uneori violente, care, din fericire, se rezolva in scurt timp. Sunt cunoscute cazurile de intoleranta individuala la ciuperci de cimp, hribi, bureti etc., care se manifesta ca deranjamente stomacale insotite de cele mai multe ori de eruptii cutanate puriginoase, asemanatoare urticariei provocate de fragi, zmeura, smochine sau fructe de mare.

Numeroase ciuperci produc toxine rezistente la caldura, pe care nici macar o fierbere indelungata nu reuseste sa le distruga, provocind astfel otraviri foarte grave, uneori mortale. In ultima vreme medicii se confrunta cu numeroase cazuri de otravire (intoxicatii) cu ciuperci. Oamenii maninca fie ciuperci otravitoare, pe care nu le cunosc si se pacalesc, fie ciuperci comestibile care au extras din sol substante nocive (ajunse acolo datorita poluarii cu metale grele, deversari de toxice etc.).

Semnele otrăvirii variază în ceea ce priveşte forma şi intensitatea după felul ciupercii, după modul de preparare, după cantitatea mâncată şi după vârsta bolnavilor. Otrăvirea cu ciuperci are următoarele semne (semne ce se ivesc de la o oră până la cinci ore de la masă): dureri cumplite de burtă, cu vărsături, diaree, după care apar ameţelile, tremurăturile, spasmele, aiurările. Din nefericire, aceste semne se ivesc uneori cam târziu. Dacă salvarea nu a sosit când se mai putea face ceva, semnele otrăvirii fatale merg înainte: respiraţia devine grea, horcăitoare, pulsul neregulat, apoi cu bătăi din ce în ce mai slabe şi mai rare, vederea se tulbură ca o apă în care s-a turnat sare, faţa este cuprinsă de paloare, iar corpul de o rece sudoare, temperatura scade cu 3 sau 4 grade esenţiale, iar moartea vine cam după 5 zile de suferinţă îngrozitoare. Dacă bolnavul scapă până la urmă, printr-o minune mare, el rămâne totusi suferind... Pe scurt, semnele alarmante sunt: greata, voma durere, repetate!

Recomandări minimale : inainte de orice chemam desigur salvarea! Intre timp ■ dacă semnele otrăvirii încep, trebuie să facem bolnavul să verse ■ dacă a trecut mai mult de 2 ore de la veninosu' festin, vom da bolnavului ulei de ricin (30 grame). ■ extern, se vor pune pe lângă corp sticle cu apă fierbinte, mai ales la mâini şi la picioare, cataplasme calde pe pântece.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5