Pasăre de- o clipă

Prof. Livia Mărcan

Vrând să-mi omor pe nesimţite timpul,am luat oglinda şi am privit-o bine. Am rămas uimită văzând că timpul, el mă omora pe mine. Era o crimă surdă , înfăptuită cu premeditare. Am azvârlit oglinda la o parte, să nu-l văd cum înaintează. Dar ea s-a spart şi-n cioburile sale l-am văzut cum râde şi înaintează.
Se pare că lucrurile lumii acesteia sunt bătute de vânturi ca trestia, doar iubirile stau drepte în bătaia vântului şi aşteaptă. Desfăcute de toate ispitele îşi închid cu grijă aripile; de acolo, din vârful catargului, sunt stăpânele urgiei şi ale largului. Niciun val nu le abate privirile, niciun sunet le curmă rotirile. O frunză pluteşte în derivă, iar tu încerci să dai un înţeles iubirii absolute. Printre pâclele moi ce le scutură, numai părul de aur în vânt le flutură. Împrejurul lor toate furtunile răscolesc cu sete genunile. În zadar sunt cu toatele, până la urmă scad şi apele .
Dacă vei trece, însă, pe cealaltă parte a sufletului,vei găsi păduri dormitând sub spuza stelelor tomnatice. Înarmat cu vaste bolţi de linişti, nu vei pregeta să te laşi robit de armonia viilor incendiind colina. Frânturi de vise te vor cere ca pe un prizonier la curţile împărăteşti. Înarmat cu tăceri şi cuvinte, solstiţiul îţi va aduce-aminte de cereasca grafie a zodiacului.
Adumbrind marginile iazului, copaci înşiraţi ca şi arşicele, clatină acum zodiile. Până la ei, din străfunduri, răzbate un glas înlănţuit de legiunile vântului. Pe cer se anunţă triunghiul migratoarelor. Ţipătul lor ne cuminică în zorii zilelor cu aurora apelor. Un soi ales de prefacere ne devoră, iar timpul se gudură la picioarele noastre, adulmecându-ne. Poate primăvara care va fi după iarnă, ne va răsplăti cu lumina şi blânda cădere a razelor, poate primăvara viitoare ne va acoperi cu flori oglinda timpului…
Haideţi să lăsăm încă luna să hoinărească după nestemate de stele. Boarea care mângâie creştetul lumii este o inimă de vis.
Peste ani nu-şi va mai aminti nimeni că Livia Mărcan, născută în Feleac din Bistriţa, şi-a îngropat departe întreaga viaţă în vise care s-au măcinat în praful de stele.
Nu ştiu dacă m-am născut prea devreme sau prea târziu. E greu, tare greu, să fugi de tine, atunci când eşti pasăre de-o clipă!

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5