Parlamentarii, imunitatea şi incompatibilitatea

Aleşii noştri au aprobat rapid şi fără nici o consultare publică o lege care prevede protecţia dânşilor împotriva anchetelor penale şi verificărilor ANI. Comportamentul Parlamentului, ca un sistem de justiţie paralelă ne-a adus în fiecare an critici serioase din partea Comisiei Europene.
În ţara noastră avem două tipuri de imunităţi, imunitatea parlamentarilor pentru reţinere, arestare şi percheziţie şi imunitatea miniştrilor şi a foştilor miniştri cu privire la începerea urmăririi penale.
Constituţia şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale Române arată că imunitatea poate fi ridicată de către Camera Deputaţilor, Senat sau Preşedintele României, că decidentul îşi asumă răspunderea eminamente politică pentru decizia luată iar această decizie nu îi poate fi cenzurată de o altă entitate, cum de altfel a argumentat în anul 2007 CCR neconstituţionalitatea comisiei consultative care funcţiona pe lângă Preşedenţie. Cererea de ridicare a imunităţii este făcută de ministrul Justiţiei care este sesizat de procuror şi se transmite Camerei, Senatului sau Preşedintelui României. La Cameră şi la Senat cererea se analizează întâi de comisia competentă să decidă imunitatea. Până acum plenul vota cu privire la toate cererile, admise sau respinse de comisie. După modificarea statutului, numai cererile care au fost admise în comisie mai ajung în plen, adică respingerea unei cereri în comisie anulează ancheta la acest nivel.
Această reglementare este neconstituţională deoarece decizia plenului este înlocuită cu decizia comisiei, atunci când comisia votează împotiva cererilor ministrului Justiţiei. Această problemă nu se poate rezolva nici prin resupunerea la vot pentru obţinerea unui eventual vot în favoarea cererii ministrului, deoarece parlamentul a decis într-un dosar avându-l protagonist pe Adrian Năstase, că orice vot în astfel de probleme este final şi nu poate fi repus în discuţie acelaşi dosar.
Nu există o procedură prin care cetăţenii pot cere parlamentului urmărirea penală a unui ministru sau fost ministru, deşi CCR a arătat clar că există acest drept.
O altă problemă importantă priveşte perpetuarea sistemului care permite parlamentului să facă verificări paralele celor ale ANI cu privire la incompatibilitatea parlamentarilor. Parlamentarii pot invoca în continuare, pentru a se apăra, că parlamentul nu le-a spus că este o problemă cu desfăşurarea concomitentă a mai multor activităţi. Totuşi un lucru pozitiv îl reprezintă introducerea unei prevederi exprese în cazul unei hotărâri irevocabile care confirmă actul ANI sau în cazul în care ANI nu este atacat în termen, mandatul parlamentarului încetează de drept.
Comisia Euopeană va da o replică acestor amendamente, iar Consiliul European şi-a exprimat îngrijorarea. Opoziţia poate ataca la CCR această lege încă nepromulgată. Unii parlamentari nu înţeleg care sunt limitele şi rostul imunităţii aleşilor şi guvernanţilor şi nici de ce este bună şi normală consultarea publică.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5