„Părinte, iartă-i că nu ştiu ce fac...”

Nu s-a născut sub Soare o fiinţă mai demnă de admiraţie decât IISUS HRISTOS. N-a existat sub licărirea stelelor o mai strânsă legătură între învăţătura propovăduită şi fapte, precum aflăm la Dumnezeiescul Fiu al Tatălui ceresc. În vremea începuturilor activităţii mesianice, rostise Predica de pe munte, în care ne învăţase cu insistentă ardoare, între altele, să iubim şi pe vrăjmaşii noştri, adică dragostea noastră să se reverse universal, precum Părintele Universului scaldă în solara lumină şi pe cei buni şi pe cei răi.
Este absolut impresionantă perseverenţa cu care Domnul Vieţii şi alIstoriei şi-a aplicat învăţăturile, faptele urmând mereu cuvântului dumnezeiesc. Câtă impresionantă grijă faţă de cei care doreau sincer să afle adevărul, chiar dacă se arătau duşmănoşi ori suspicioşi!
Cel mai bine s-a văzut acest lucru la Dealul Golgotei, unde s-a putut observa toată răutatea omenească, toată prostia în desfăşurare, De pilldă, batjocoritori spuneau: „Să se coboarede pe Cruce, ca să credem în El”. IISUS putea face acest lucru, dar n-a vrut. Prin ei vorbea vrăjmaşul cel vechi, care nu dorea mântuirea oamenilor. Şi de-ar fi coborât, i-ar fi spulberat pe toţi, s-ar fi despicat pământul, să-i înghită de vii, cum au păţit duşmanii lui Moise- Datan şi Core.
„Părinte, iartă-i, că nu ştiu ce fac.” Implorarea a născut o furtună de întrebări. Ştiau soldaţii romani ce fac? Poate doar centurionul, care a primit misiunea de a executa un răzvrătit împotriva puterii romane. El s-a cutremurt văzând întunecarea soarelui, sfărâmarea pietrelor, spaima mulţimii care a luat-o la goană spre cetate. El auzise cu certitudine că IISUS a fost învinuit mincinos şi că adevărata cauză a intrigii evreieşti a fost că nu puteau accepta că IISUS HRISTOS este Fiul Părintelui ceresc. Văzând marea tulburare a întregii naturi, el mărturiseşte:"Cu adevărat a fost Acesta Fiul lui Dumnezeu." restul soldaţlor romani...e clar că nu aveau habar de adevărata dimensiune a ceea ce se întâmpla acolo. Ei erau preocupaţi de beneficii –cum să împartă veşmintele celui ce se stingea pe lemnul blestemat. Marii preoţi, bătrânii neamului evreu credeau că ştiu ce fac, dar nu puteau realiza cu adevărat cum acest IISUS, de o blândeţe şi bunătate cum nu s-a mai văzut sub soare, e totuşi un om slab, devreme ce se lasă batjocorit şi chiar crucificat. Negreşit că de era Fiul Tatălui ceresc nu s-ar fi lăsat pe sine în această situaţie. Căutau singuri motive de îndreptăţire. Li se părea că au multe şi destule. Păi chiar unul din ai Săi, cel numit Iuda, L-a trădat. Când va veni adevăratul Mesia...hă-hă, va fi cu putere multă şi cu negrăită slavă. Nu puteau pricepe că e vorba de două veniri: una, cea de acum, pentru a le arăta calea mântuirii, scoţându-ne întâi din păcate şi tirania morţii prin jertfa Lui mântuitoare. Cu adevărat nu ştiau ce fac cei mai mulţi -99%- din cei ce erau gură cască sau hulitori netrebnici de acolo.
Mergând pe o cărare ce ducea spre un sat grecesc, un călugăr hotărî să-i pună pe câţiva săteni la încercare. Iată, vine unul:
-Dumneata ştii că eşti păcătos? întrebă călugărul, după ce se salutară.
-Vez'de treabă, omule! De ce păcătos. Da' ce-am făcut eu?
-Ai omorât un om. Un Om mare de tot... Cine omoară un om cum se numeşte?
-Ha-ha!! Glumeşti. Criminal se numeşte, dar pentru Dumnezeu, pe cine am ucis eu??
-Pe Fiul lui Dumnezeu, pe Domnul IISUS HRISTOS, care a murit pe Crucea Golgotei pentru păcatele tale şi ale mele şi ale tuturor. Că de nr fi fost păcate, nu trebuia să moară Fiul Părintelui. Dacă primim moartea lui în locul morţii noastre cu care suntem datori toţi de la Adam încoace, tu şi eu suntem scăpaţi. Poţi şi să nu primeşti acest schimb, dar atunci vei muri tu însuţi, sigur. Ce zici?
-Ce să zic? Vezi bine că şi eu iubesc viaţa. caut încă viaţa cea veşnică, dar ocupat cu cele din lumea asta, uităm cum stau lucrurile. Aşa e, sfinţia ta. Eşti omul lui Dumnezeu că ne deschizi ochii.
( O astfel de salvare a neamului omenesc păcătos şi demn de a fi dat morţii nu i-a putut trece prin cap vreodată nimănui pe pământ. Şi încă mulţi-mulţi nu pot pricepe nici azi: iudei, musulmani, hinduşi, confucianişti, budişti- toţi câţi stau încă departe de Cruce. După 2000 de ani, totuşi creştinismul este religia majoritară şi va veni vremea când pământul întreg va da slavă adevăratului Dumnezeu, Cel Întreit în ipostazuri: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, Dătătorul şi Sfinţitorul vieţilor noastre.