„Pânza reginei”, un exerciţiu de admiraţie a eternului feminin

Ioan L. Şimon

Noul volum al lui Ştefan Mihuţ („Pânza reginei”, Editura Astra-Dej, 2014) apare într-un moment când lumea parcă şi-a pierdut hazul şi percepţia axiologică, suferind de un exces de seriozitate datorat vieţii agitate şi problematice, aşa încât autorul vine să ne sensibilizeze spiritul, provocându-ne la o privire mai atentă înapoi în memorie spre valorile eterne ale existenţei.
Desigur, cartea va face să vibreze, mai mult sau mai puţin, inimile bărbaţilor şi să le înnobileze, reflectând la ceea ce reprezintă eternul feminin, iar cititoarele, mai ales cele avizate, se vor simţi, desigur, măgulite.
Cartea are un caracter encomiastic, autorul propunându-şi drept scop să exprime preţuirea şi comprehensiunea faţă de aceste fiinţe gingaşe şi fragile, care ne pot face viaţa un Eden sau un infern, dar, trebuie să recunoaştem, dacă ele nu ar exista, viaţa ar fi un imperiu al pustiului.
Conştient de fragilitatea vieţii, la confruntarea cu limitele, naratorul devine mai înţelept şi mai profund, descoperind nobleţea şi valorile intrinsece ale femeilor, întâlnite într-o viaţă de om; privindu-le cu uimire şi admiraţie, privindu-le cu uimire şi admiraţie. „Pânza reginei” (titlu cu referire la „pânza Penelopei”, ca simbol al fidelităţii în binomul unui cuplu) pare un adevărat tratat, o dezbatere pe tema eternului feminin într-o retrospectivă istorică.
Volumul ar putea fi luat drept un „pseudoerotikos”, adică un „fals tratat despre iubire”, despre ceea ce a reprezentat femeia în viaţa noastră, folosit ca pretext pentru a face incursiuni în mitologie, în istoria culturii universale.
Autorul tratează această acţiune într-o modalitate eseistică, reflexivă, din două unghiuri de abordare: „cea a ochiului” şi „cea a inimii”, după cum reiese şi din moto-ul cărţii, nu întâmplător ales: „Femeia frumoasă place ochiului, iar femeia blândă, inimii. Prima este un lucru minunat, dar a doua este o comoară” (Napoleon).
Amatorii de informaţii culturale vor fi încă de la început impresionaţi de vasta documentare din domeniul mitologiei şi culturii universale, a evenimentelor în care femeia a stat în centrul sau în umbra acţiunilor, informaţii pe care apoi scriitorul să le asocieze unor femei pe care le-a cunoscut în viaţă, pentru a le face un portret elogios.
Pentru Ştefan Mihuţ, „Şarpele biblic” constituie avocatul ispitirii din umbră a bărbatului, folosind femeia ca unealtă a seducţiei prin nurii şi diversitatea înzestrărilor ei native. Însă, după cum spune un proverb oriental: „Femeia să nu o atingi nici cu o floare”, autorul nu aduce decât elogii „femeii”, după cum reiese şi din subtitlul cărţii, înlăturând orice manifestări de misoginism din demersul său narativ, chiar dacă atitudinea sa ironică ar putea trezi o asemenea alunecare.
De fapt, întregul său discurs eseistic este un act de iniţiere şi cunoaştere a unui univers inepuizabil şi controversat – eternul feminin, în ipostaze diferite: iubită, mamă,soţie, prietenă, femeie în societate, colegă etc.
În relaţia cu femeile fiind implicaţi şi bărbaţii, vom găsi conturate şi trăsături de caracter ale reprezentanţilor sexului masculin, unele detestabile, dar şi ale femeilor, cu o „sărăcie de viziune în aria cunoaşterii”.
În opinia autorului, e necesar să combatem tot ceea ce ar strica armonia şi echilibrul relaţiilor dintre bărbat şi femeie, a dragostei dintre ei şi face o declaraţie convingătoare că femeile sunt atât de perfecte, de iubitoare şi cuviincioase, curate la chip şi la suflet, încât lor le revine „medalia de aur”.
Intrând în intimitatea textului, vom fi atraşi de capitole precum: „Femeia ideală, vis sau realitate”, „Dacă dragoste nu e, nimic nu e”, „Femeile privite şi văzute în ipostaze… inedite”, „Câte ceva despre fericire”, sau a capitolului V, în care autorul vorbeşte despre importanţa amintirilor din copilărie şi adolescenţă, pentru risipirea sau mângâierea stării de tristeţe a persoanelor în vârstă.
Se trece apoi la prezentarea subiectului propriu-zis: „Scrisori de omagiere a femeii”, care debutează cu scrisoarea dedicată soţiei, purtând titlul „Dragă Penelopa M.”, cea mai emoţionantă, constituind nucleul cărţii şi având strânsă corelaţie cu titlul simbolic al volumului.
Unele dintre aceste scrisori se remarcă prin umorul molipsitor şi prin autoironia autorului. Aşa este scrisoarea ce poartă titlul „Dragă Mia B.”, ce seamănă a fi un fel de „nu te-ai priceput” din poezia lui George Coşbuc, fiindcă el, protagonistul, nu a înţeles aluzia pe care această simpatică doamnă i-a făcut-o arătându-i „căpiţa de fân” din grădina amfitrionului Gruia, la un picnic.
Mai amintesc de scrisoarea „Dragă Puşa D.”, în care ne amuză autoironia lui Ştefan Mihuţ, făcându-ne să zâmbim când afirmă cum „curtezanii întârziaţi ca şi mine care-i făceau curte şi o admirau, erau apoi abandonaţi pentru a asculta declaraţiile celor mai tineri
Greutatea cărţii este susţinută de mulţimea acestor scrisori compuse de autor, un visător incurabil, ce ne face să-l credem un Don Juan autohton, îndrăgostit de toate femeile pe care timpul i le-a pus în cale.
El a admirat în primul rând frumuseţea interioară a acestora, înaintea graţiilor trupeşti şi mai ales talentul şi isteţimea spirituală. Sunt multe scrisori fermecătoare care ne atrag atenţia, aşa cum sunt: „Dragă Maria G.” (soţia talentatului scriitor şi eseist Lucian Gruia), cele dedicate doamnelor: Elena B., Mariana C., Viorica M., Mărioara U., Liliana M., Nina R., Lucreţia M., Doina U., precum şi poeteselor Raveca V., Elena M. şi Vica Z., toate scrise cu admiraţie şi decenţă.
Ultima parte a cărţii poartă titlul generic de „iubitorii şi lăudătorii”, şi cuprinde cele mai frumoase cugetări despre femei, începând cu lumea antică şi până în contemporaneitate, ne vom întâlni cu nume celebre, precum: Esop, Homer, Napoleon, Chamfort, Goethe, Hegel, O. Wilde, W. Shakespeare şi alţii.
Personal am rămas încântat de această carte, care cred că va stârni interesul multor cititori, provocându-i la o reflectare mai atentă, la cea care ne face şi ne-a făcut viaţa mai palpitantă şi mai încărcată de sens, oferindu-ne multe sărbători ale spiritului şi simţirii.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5