Ovidiu Creţu: Dorim ca Bistriţa să rămână în continuare multietnică, multiculturală, multiconfesională

Rep.: - Pentru că vorbeam de coexistenţa interetnică şi interconfesională, un brand al acestei părţi de ţară, v-aş invita să spuneţi câteva cuvinte despre fosta Sinagogă a oraşului, transformată astăzi într-un foarte interesant şi modern centru cultural.

            Ovidiu Creţu: - Fiecare etnie sau populaţie care a trăit în Bistriţa şi-a lăsat amprenta, nu numai asupra zidurilor şi străzilor ci şi asupra noastră. O anumită parte a spiritului flexibil şi dinamic, comercial al trăirilor se resimte şi în populaţia de astăzi a Bistriţei, la fel ca influenţa germană, influenţa săsească. Noi am avut în Bistriţa relaţii bune tot timpul. Nu am avut conflicte interetnice niciodată. Chiar dacă, sigur, de-a lungul istoriei au fost probleme, e firesc, însă nu am avut conflicte sau conflicte deschise. Sinagoga, care la ora actuală, spun eu, ar putea deservi 3-4 evrei, atâţia au mai rămas în Bistriţa, din păcate, este o construiţie frumoasă, este a noastră, a bistriţenilor, pentru că au construit-o bistriţenii de etnie ebraică. Am transformat-o într-un centru cultural. Se ocupă de ea Societatea de Concerte pe care o finanţăm noi de la Primărie şi de la Consiliul Judeţean. Acolo se desfăşoară, în fiecare săptămână, concerte, recitaluri. E o sală mai mică de circa 100 de locuri, dar care găzduieşte acţiuni culturale specifice de foarte bună calitate.

Aş vrea să revin la convieţuirea interconfesională la Bistriţa. În anul 2013, cu ocazia împlinirii a 450 de ani de la finalizarea lucrărilor la Biserica Evanghelică, aici la noi s-a semnat „Declaraţia de la Bistriţa”, unicat în toată lumea, pentru că episcopii a şapte biserici, şi mă refer la Biserica Ortodoxă, prin Înaltpreasfinţitul Andrei Andreicuţ - Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, Preasfinţia Sa Florentin Crihălmeanu – Episcop greco-catolic de Cluj-Gherla, Preasfinţia sa Reinhart Guib – Episcopul Bisericii Evanghelice din România, Preasfinţia sa Hato Bela – Episcopul Bisericii Reformate din România şi dr. Iacobini Gyorgy – Arhiepiscopul Bisericii Romano Catolice din Transilvania, din Alba Iulia, au semnat această „Declaraţie de la Bistriţa”, prin care se angajează să trăiască paşnic, să promoveze învăţăturile lui Iisus Hristos, să promoveze egalitatea, parteneriatul, grija faţă de om. Ne mândrim cu această Declaraţie semnată, pe care o păstrăm în original la noi, dar avem şi un exemplar în Biserica Evanghelică. Aceasta este o materializare clară a ceea ce înseamnă Bistriţa multiconfesională.

Noi avem în luna ianuarie „Octava de rugăciuni”, în care se ţin rugăciuni cu grupuri de preoţi din toate bisericile pe care le-am pomenit.

În 11 iunie este ziua în care comemorăm incendiul de la Biserica Evanghelică, când toate bisericile istorice, plus bisericile nou reformate – penticostal, baptişti – toţi, împreună, fac o rugăciune pentru Bistriţa. Nu este de ici de colo această chestiune. Adevărul este că suntem un oraş mai mic, ne cunoaştem, suntem prieteni, eu sunt prieten cu preoţii respectivi, cu protopopii şi am reuşit să ducem acest lucru de opt ani de zile pentru că dorim ca Bistriţa să rămână în continuare multietnică, multiculturală, multiconfesională fiindcă în felul acesta suntem cu toţii mai bogaţi sufleteşte şi cultural. Eu cred că bistriţeanul care are şi o parte din cultura germană, şi cea maghiară, şi din cea ebraică este mai bogat decât acel român care trăieşte într-un oraş pur românesc, pentru că fiecare cultură îţi aduce ceva în plus şi noi suntem mândri de asta.

Avem o relaţie extraordinar de bună cu saşii cu preşedintele saşilor bistriţeni din Germania, dr. Hans Franchy. La fiecare întâlnire mai mare a noastră de la Bistriţa îi invităm. De asemenea, invităm formaţii de sansuri săseşti de la ei şi vin cu costume specifice de aici, din zonele de unde au plecat. Vrem să nu se blocheze această relaţie bună de colaborare şi de prietenie la mine şi la dr. Hans Franchy. Trebuie să se transmită mai departe, la copii şi nepoţi. Copiii noştri trebuie să ştie cine sunt urmaşii biologici ai celor care au construit Bistriţa frumoasă, iar cei de acolo trebuie să fie mândri de ceea ce au construit strămoşii lor aici la Bistriţa.

Rep.: - Un exemplu în acest sens cred că este participarea etnicilor saşi la reconstrucţia turnului cetăţii din centrul vechi, istoric după dezastrul din 2008. Poate ne spuneţi ceva despre acest lucru.

Ovidiu Creţu: - Tragedia incendiului a cuprins toată Europa şi pot spune că au fost teribil de afectaţi şi în general supăraţi pe administraţia care a fost înainte şi care nu s-a ocupat de biserică, pentru că era o schelă de lemn de vreo 12 ani în jurul bisericii şi acea schelă a ars. Imediat după incendiu, a fost chiar în perioada alegerilor, eu i-am invitat să vină, am organizat chiar şi un teledon la Bistriţa şi ei au adunat donaţii din toate părţile. Pot să vă spun că la ora actuală sunt cheltuiţi cam 3 milioane, 3,5 milioane de euro, din care cam 2,5 milioane am dat noi, municipiu, în rest a fost din donaţii. De exemplu, ceasul l-am primit cadou. Au adunat bani şi au cumpărat ceasul. Clopotele s-au topit, aşa că au organizat ei turnătorie la Passau şi au turnat clopotele, le-au adus aici şi le-am montat. De fiecare dată când vin mai adună bani şi mai fac câte ceva. Eu chiar i-am încurajat, pentru că în momentul când vin şi le spun că ai dat o grămadă de bani pentru ţigle, nu spun foarte mult. Dar când vezi ceasul, orga, clopotele, asta spune ceva. Şi atunci chiar i-am rugat să adune bani punctual pentru câte un obiectiv. Le convine şi lor şi s-au implicat foarte mult, au făcut o întâlnire a saşilor transilvăneni în 2010 aici la Bistriţa, tot datorită lor, iar colaborarea dintre noi şi ei este una excepţională. Să nu uităm, pentru cei care spun că dau cam mulţi bani românii pentru această biserică. Biserica nu este a saşilor, biserica este bunul nostru. Dacă aţi fi văzut miile de bistriţeni care plângeau pe străzi când a ars biserica, toţi erau români. Mai mult de atât, cel mai mare colegiu din Bistriţa, Colegiul Naţional „Liviu Rebreanu” este în fosta clădire a gimnaziului evanghelic, clădire retrocedată. Şi, Episcopia de la Sibiu, plus parohia de aici ni l-a dat pe 100 de ani, gratuit, bineînţeles, ca să funcţioneze şcoală în el. Sigur că asta s-a făcut datorită înţelegerii cu Episcopia din Sibiu, cu parohia de aici, cu saşii de afară, dar, cum vă spuneam există o relaţie foarte bună între noi, o cultivăm, vin de fiecare dată aici, îi invităm, şi dorim ca aceste relaţii să perpetueze în generaţiile tinere.

Alecu Marciuc şi Răzvan Emilescu

Radio România Internaţional