„Organismul uman este un sistem informaţional”

- Reluăm dialogul nostru pe tema alimentaţiei sănătoase. Vă rog să „pledaţi”…

Gherghel S.: - Se ştie că marea majoritate a bolilor se datorează alimentaţiei necorespunzătoare. Am vorbit în articolul anterior despre importanta alimentaţiei. Am vorbit despre cât este de important ce mâncăm, când mâncăm, cum mâncăm, cât mâncăm. Haideţi să facem împreună o simulare, legat de cum decurge în mod curent o masă.

- Aşadar, ne aşezăm la masă şi începem să mâncăm…

- Gherghel S.: - Da, începem să mâncăm: servim o tărie pentru deschiderea apetitului, urmează aperitivul, ciorba, pâinea, felul doi cu salată sau murătură, desertul, cafeaua, berea, vinul, apa sau sucul, ţigara, fructele, alunele, prăjiturile şi cine mai ştie ce. Imaginaţi-vă că toate acestea le-aţi pus într-un vas, amestecaţi-le bine şi acuma vă poftesc să le mâncaţi. Ei, ce părere aveţi? Pentru că asta se întâmplă în stomacul nostru.

Organismul uman este cel mai complex sistem informaţional pentru că a fost creat ''după chipul şi asemănarea Sa”. Sistemul nostru digestiv este o adevărată uzină, de o complexitate pe care mintea noastră încă nu poate să o pătrundă.

În general, mâncăm pentru că ne este foame, fără să ne gândim mai departe, respectiv la consecinţele mâncatului nostru. Pentru atacurile la care este supus corpul din exterior, respectiv loviri, microbi, factori de mediu etc., corpul are o protecţie asigurată de Creator şi anume câmpul energetic, pielea, muşchii, dar când este vorba de atac din interior, respectiv ceea ce introducem în corpul nostru atunci când mâncăm, bem, fumăm, aici Creatorul ne-a lăsat complet descoperiţi. Ne-a lăsat libertatea de a decide. Dumnezeu nu se opune voinţei noastre, adică aşa cum se spune ''Dumnezeu vrea cum vrea omul''. Şi atunci bietul organism n-are decât să se descurce.

- Mai explicit: ce facem greşit, împotriva propriei sănătăţi?

Gherghel S.: - Cum spuneam, organismul uman este un sistem informaţional. Pentru fiecare tip de aliment în parte secretă alt tip de suc gastric aşa, ca la „adunarea generală” pe care am făcut-o în stomac, se adaugă sucurile gastrice care nu se înţeleg deloc între ele, nu sunt compatibile. Nu au ce căuta la aceeaşi masă sarea cu zaharul, proteina animală cu proteina vegetală, alcoolul, cafeaua, dulciurile, fructele, ţigara etc. Sucurile gastrice nefiind compatibile, se anulează reciproc. Ca urmare, se întârzie digestia, corpul trebuie să secrete alte sucuri, apare fermentaţia, ne balonăm şi, prin urmare, rezultă: un disconfort pe care ni l-am creat cu mâna noastră. Mai mult de atât, adesea avem şi obiceiul de a ronţăi ceva între mese.

-E foarte interesant… Cum se produc aceste procese în organismul nostru?

Gherghel S.: - Aşa cum spuneam, totul merge pe bază de informaţie. Când am deschis gura să mâncăm ceva, sistemul nervos central, primind informaţia de la organele de simţ despre ce aliment urmează să vină, transmite organelor de digestie comanda ce sucuri să elibereze. Dar problema este că nu s-a terminat digestia şi asimilarea a ceea ce am mâncat la masa anterioară.

Încercaţi să vă imaginaţi un anumit loc de muncă unde muncitorii lucrează, de exemplu, lăcătuşerie. La un moment dat se primeşte o lucrare de dulgherie. După câteva momente vine o lucrare de vopsitorie, tinichigerie etc. Muncitorii, meseriaşi de primă clasă, aşa cum sunt organele noastre de digestie, spun: ''şefu', te rugăm frumos, facem tot ce ne ceri, dar pe rând''. Dar bineînţeles că şeful nu aude strigatele, „SOS”-urile trimise de la uzină. El nu bagă în seama faptul ca organismul gâfâie, transpiră, este super balonat şi în general nu se simte bine. Dar asta nu contează, el continua să mănânce, să consume diverse, adică să-i suprasolicite pe muncitorii de la uzina lui. Şi asta până când, asemeni poveştii cu calul ţiganului, căruia ţiganul i-a pus în cârcă zi de zi tot mai mult până ce bietul cal a murit, şi organele noastre cedează. Auzi de câte unul care moare relativ tânăr, fără să fi suferit vreodată de ceva. Este adevărat, omul n-a suferit pentru că omul are o mare putere de adaptare şi respectivul a fost un luptător. Dar asta nu înseamnă că organismul lui nu i-a dat câte un semnal cât de mic, doar că omul, fiind un luptător şi fiind super ocupat, nu i-a acordat atenţie.

Să ştiţi că organismul nostru ţine întotdeauna cu noi. Trebuie doar să fim atenţi la reacţiile lui în diferite situaţii sau solicitări. Dacă la efort fizic sau la acţiunea factorilor de mediu organismul se mai descurcă, atunci când este solicitat să digere o mâncare nesănătoasă, atât calitativ cât şi cantitativ, lucrurile se complică.

Să ne amintim cuvintele regretatului Valeriu Popa, Dumnezeu să-l odihnească: '' Dacă am mânca de trei ori mai puţin decât mâncăm în mod obişnuit, tot ar fi prea mult faţă de necesităţile corpului nostru''.