Opt poeme de Menuţ Maximinian. În „România literară”

Nu e prima oară când o spun (şi o spun cu plăcere de fiecare dată!) că Menuţ Maximinian este tot mai prezent în revistele noastre de cultură. Şi nu e vorba, mă grăbesc să adaug, despre revistele de duzină, ci am în vedere, când afirm acest lucru, doar revistele Uniunii Scriitorilor din România sau cele care apar sub egida acestei instituţii. Ca de exemplu? „Pro Saeculum”, bunăoară. Sau „Apostrof”, „Steaua”, „Caiete Silvane”, „Nord Literar”, „Convorbiri literare”, Dacia Literară”, „Timpul” şi, cu voia dumneavoastră, ultima pe listă (ultima dar nu şi cea din urmă!), „România literară”. Cel mai recent număr: 26 din 15 iunie 2017.
Un număr în care publică, printre alţii: Nicolae Manolescu, Răzvan Voncu, Mircea Mihăieş, Irina Petraş, Daniel Cristea Enache, Sorin Lavric, Cornel Ungureanu, Gellu Dorian, Alex. Ştefănescu, Grete Tartler, Simona Vasilache. La care am mai adăuga noi şi „Lista lui Manolescu”, lista cu poeţi la Gala Poeziei Române Contemporane, ediţia a VII-a, unde judeţul nostru a fost reprezentat de IOAN PINTEA. Alături de el s-au mai aflat: Adrian Alui Gheorghe, Mircea Bârsilă, Emil Brumaru, Gabriel Chifu, Vasile Dan, Ovidiu Genaru, Medeea Iancu, Vasile Igna, Ioan Moldovan, Aurel Pantea, Ioan Es. Pop, Adrian Popescu, Nicolae Prelipceanu, Liviu Ioan Stoiciu şi Călin Vlasie. Gală care s-a desfăşurat la Alba Iulia, în ziua de 9 iunie 2017, şi care – ne spune reporterul - „transformă Alba Iulia într-o adevărată şi permanentă capitală culturală românească”, numindu-i în continuare pe cei trei membri ai Filialei Alba-Hunedoara a USR, „care sunt sufletul acestei manifestări culturale şi ale altora de aceeaşi anvergură”: Aurel Pantea, Cornel Nistea şi Mircea Stâncel.
Dar să revenim la Menuţ Maximinian, cel din „România literară”. Spuneam, opt poeme: „Cruci”, „Apus”, „Vâslaş”, „Primăvară în Transilvania”, „Primăvară”, „Vis”, Crucea nopţii” şi „Sare în pantof”.
Toate poemele sunt bune, merg spre esenţe. N-am ce alege. Citez la întâmplare: „să ridici suflet mare/ în casă mică,// să ţii sare în pantof/ în vremuri grele,/ ca talisman,// să mângâi cerul/ precum psalmistul.” („Sare în pantof”).
Aurel Podaru