Munţii noştri curaţi, nu curãţaţi

OMUL APARŢINE PĂMÂNTULUI. PĂMÂNTUL NU APARŢINE OMULUI (1)

„Marele Şef din Washington ne trimite vorbă că doreşte să ne cumpere pămîntul. Marele Şef ne trimite de asemenea vorbe de prietenie şi bune intenţii. Considerăm aceasta o dovadă de politeţe din partea sa, pentru că ştim că nu are mare nevoie de prietenia noastră în schimb. Dar vom lua în considerare oferta sa. Pentru că ştim că dacă n-o facem, omul alb va veni cu arme şi ne va lua pămîntul oricum.

Cum poţi cumpăra sau vinde cerul, căldura pămîntului? Această idee este ciudată pentru noi. Din moment ce nu deţii prospeţimea aerului sau a apei, cum le poţi cumpăra?
Fiecare parte din acest pămînt este sacră pentru poporul meu. Fiecare ac de pin, fiecare mal nisipos, fiecare ceaţă în pădurea întunecată, fiecare poieniţă, fiecare insectă bîzîitoare este sfînta în memoria şi experienţa oamenilor mei. Seva care curge prin copaci poartă cu ea memoriile omului roşu.
Morţii omului alb îşi uită pământul unde s-au născut cînd se ridică la ceruri. Morţii noştri nu uită niciodată acest pămînt minunat, pentru că el este mama omului roşu. Noi suntem parte din el, şi el este parte din noi. Florile parfumate sunt surorile noastre, căprioara, calul, marele vultur, toţi sunt fraţii noştrii. Crestele muntoase, roua păşunilor, căldura trupului poneiului şi omul, toate fac parte din aceeaşi familie.
De aceea, cînd Marele Şef din Washington ne trimite vorbă că doreşte să ne cumpere pămîntul, el cere foarte mult de la noi. Marele Şef ne promite că ne va rezerva un loc numai pentru noi, unde putem trăi confortabil. El va fi tatăl nostru, iar noi, copiii lui. De aceea vom lua în considerare oferta sa de a ne cumpăra pămîntul. Dar nu va fi uşor. Pentru că acest pămînt este sacru pentru noi.
Omul roşu s-a retras mereu dinaintea omului alb, aşa cum ceaţa muntelui fuge de razele soarelui de dimineaţă. Dar cenuşa părinţilor noştri este sacră. Mormintele lor ne oferă sanctuar şi astfel dealurile acestea, copacii, tot acest pămînt ne este consacrat nouă. Ştim că omul alb nu ne înţelege obiceiurile. O bucată de pămînt este pentru el la fel ca oricare alta, pentru că el este un străin care vine noaptea şi ia cu forţa de la pămînt orice îşi doreşte. Pămîntul nu este fratele, ci duşmanul său, şi atunci când l-a supus, pleacă să cucerească mai departe. El uită oasele tatălui său rămas în urmă şi nu-i mai pasă de ele. El răpeşte pămîntul de la copiii săi şi nu-i pasă. Mormintele părinţilor săi şi drepturile prin naştere ale copiilor săi sunt uitate. El îşi tratează mama, pământul, şi pe fratele său, cerul, ca pe nişte lucruri care pot fi cumpărate, exploatate, vîndute ca nişte obiecte. Pofta sa nelimitată va devora pămîntul şi va lăsa în urmă doar un deşert.
Nu ştiu. Felurile noastre de a fi sunt diferite de felurile voastre. Vederea oraşelor voastre răneşte ochii omului roşu. Dar poate e pentru că omul roşu este un sălbatic şi nu înţelege.
Nu există nici un loc liniştit în oraşele omului alb. Nici un loc unde poţi asculta şoapta frunzelor primăvara sau graba timidă a aripilor insectelor. Dar poate e aşa pentru că eu sunt un sălbatic şi nu înţeleg. Zgomotele din oraşele voastre par făcute doar ca să insulte urechile. Ce rămîne în viaţă dacă un om nu poate ascultă cîntecul privighetorii sau orăcăitul broaştelor în jurul iazului, noaptea? Eu sunt om roşu şi nu înţeleg. Indienii preferă sunetul adierii care mîngîie faţa lacului şi mirosul vîntului însuşi, curăţat de ploaia de vară sau parfumat de pădurea de pini.
Aerul este preţios pentru omul roşu, pentru că toate fiinţele împart aceeaşi respiraţie, animalul, copacul, omul, toate respiră din acelaşi aer. Omul alb nu pare să observe aerul pe care-l respiră. Ca un muribund care zace de multe zile, el este imun la duhoare. Dar dacă vă vindem pămîntul, trebuie să ţineţi minte că aerul este preţios pentru noi, că aerul îşi împarte spiritul cu orice formă de viaţă pe care o susţine. Vîntul care i-a dat bunicului nostru prima sa respiraţie i-a primit-o de asemeni pe ultima. Şi tot el trebuie să dea copiilor noştrii spiritul vieţii. Dacă vă vindem pămîntul, trebuie să-l păstraţi şi să-l protejaţi ca pe un loc unde pînă şi omul alb să poată merge să guste aerul parfumat de florile cîmpului.
https://orlandobalas.wordpress.com/2013/03/18/profetii-despre-viitor-dis...
Acest text este cuprins în Broşura cu titlul RESPECTAŢI NATURA! editată în cadrul proiectului MUNŢII NOŞTRI CURAŢI, NU CURĂŢAŢI! al Clubului Lions Bistriţa, cofinanţat de Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud. Proiectul a fost conceput urmare a constatării triste că unor semeni de-ai noştri nu le pasă, sunt indiferenţi la mediul înconjurător, aruncă sau lasă ambalaje şi alte gunoaie, oriunde şi peste tot! Suntem convinşi că cititorii acestui articol nu fac asemenea fapte... Dar, credem că trebuie să fim mai implicaţi, să luăm atitudine!
S.H., Clubul Lions Bistriţa, 07.2016

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]