O carte necesară

La împlinirea în curând a 100 de ani de la Unirea Transilvaniei cu România, am recitit monumentala lucrare a profesorilor universitari Ioan-Aurel Pop și Ioan Bolovan –ISTORIA TRANSILVANIEI, Ediția a II-a revăzută și adăugită, pe care o am cu autograf de la autori.
A fost din nou, pentru mine, ca în 2013, când a apărut prima ediție a cărții și am lecturat-o, o delectare a minții și a spiritului, o întărire a convingerii, că noi, cei de azi, „venim din trecut, trăim în prezent și privim spre viitor”. Claritatea și cursivitatea frazelor cuprinse în capitolele cărții, m-au purtat cu gândul la momentele când ascultam cursurile susținute de Dumitru Almaș, care mi-a fost profesor și la care foarte greu puteai să iei notițe, deoarece erai captivat de modul cum vorbește, avea un ușor accent moldovenesc, un stil literar ca într-o poveste frumoasă. De asemenea, mi-am amintit de un dialog purtat cu prof. Ioan Bolovan înaintea unui examen pentru obținerea masteratului, când i-am cerut puțină îngăduință, deoarece eu provin din „vechea gardă”, iar dânsul mi-a răspuns tot cu o expresie istorică „garda luptă, nu se predă”. Am intrat în sala de examen, și timid ca un student din anul I, m-am așezat în ultimul rând, norocul meu fiind că subiectele au fost accesibile și am promovat examenul.
În liniștea pe care mi-o dă statutul de pensionar, nu am fost obligat să grăbesc cu lectura cărții, am putut medita asupra situației întâlnită în Transilvania în antichitate, în evul mediu, la schimbările făcute de Mihai Viteazul (1599-1601), la cumpăna dintre medieval și modern, la deschiderea unor noi orizonturi economice, sociale, religioase, politice, culturale, etc. pentru populația care trăia în acest teritoriu. Foarte importante apar mentalitățile individuale și colective pe baza cărora s-au putut constitui asociații, societăți culturale, s-au formulat obiective pentru atingerea cărora s-au stabilit modalități de acțiune, s-au evidențiat personalități marcante, capabile să ia decizii, să-i unească și să-i conducă pe cei mulți.
Abordarea trecutului Transilvaniei s-a făcut de către distinșii autori, „fără ură și părtinire”, fiind scoase în evidență creațiile tuturor locuitorilor ei – români, maghiari, sași, secui, evrei, etc. care au constituit civilizația provinciei și i-au conferit un aspect specific.
În anul sărbătoririi centenarului Unirii Transilvaniei cu România, dacă lecturezi atent această carte îți poți da seama că ISTORIA este „testamentul lăsat de către strămoși strănepoților, ca să le slujească de tâlmăcire vremei de față și de povățuire vremei viitoare”, că „fără de istorie, nu numai ca orbi, surzi, muți, ci și de râsul altora am fi”.