NUNTA ZAMFIREI

Este un obicei de acum ca, în plină vară, să se planifice, organizeze, bugeteze şi să se desfăşoare, Festivalul Internaţional de Folclor «Nunta Zamfirei». Din punct de vedere organizatoric, acţiunea este extrem de complexă, ea necesitând şi o componentă diplomatică. Festivalul, ca orice acţiune multinaţională, este, în afară de componenta artistică şi un exerciţiu de imagine în care, noi, bistriţenii, reprezentăm ROMÂNIA şi EUROPA. Pe timpul acestui festival suntem o carte deschisă în faţa lumii, comunicăm cu lumea prin tot ce avem: de la arta culinară şi până la comportamentul stradal individual şi colectiv. Nu este uşor lucru pentru municipalitate să-şi asume un astfel de rol. Într-o lume globalizată, BISTRIŢA îşi asumă rolul de a transmite “multului rotund“ identitatea noastră naţională şi europeană. Suntem, astfel, mesagerii de conştiinţă a unui popor, a unui continent, a unei culturi şi ai unei civilizaţii. Am purtat cu toţi mantia grea a reprezentării, poate unii fără să-i simtă povara. Vatra de spiritualitate, Bistriţa, a ars la temperatura incandescentă a culturii globale. Cultura rămâne un liant între popoare, culturi şi civilizaţii şi când acest lucru se consolidează şi în municipiul nostru, este un motiv de mândrie pentru toţi. Eu zic că este firesc ca Bistriţa să-şi asume cu curaj reprezentarea identităţii noastre în cât mai multe domenii. Atâta timp cât noi am creat Imnul Naţional al României, asumarea reprezentării factorului naţional este o moştenire pe care trebuie să o transmitem viitorului cu mare delicateţe. Faptul că spiritualitatea românească a generat şi două cântece (Cucuruz cu frunza-n apă, Pe al nostru steag), ce au fost adoptate ca imnuri naţionale în ISRAEL şi în ALBANIA, ne dă o legitimitate şi mai mare de a reprezenta cultural EUROPA. Comunicarea interculturală în BISTRIŢA este mai uşoară dat fiind specificul populaţiei care este o EUROPĂ în miniatură, dar şi faptului că mulţi cetăţeni ai municipiului, ca militari, au trăit în toate zonele lumii (AFRICA, ASIA, ORIENTUL APROPIAT, CAUCAZ, BALCANI), fiind mesageri ai culturii noastre în aceste spaţii. Nu cred că este familie în Bistriţa să nu aibă un CD trimis din aceste zone de vreun militar. BISTRIŢA are mulţi vectori de imagine internaţională şi poate, ar trebui mai mult mediatizaţi. Pentru mine, Nunta Zamfirei a fost o lecţie de istorie a culturii, civilizaţiei şi psihologiei popoarelor. Ca militar de carieră cunosc psihologia soldaţilor diferitelor ţări şi am învăţat că manifestările artistice ale naţiunilor, sunt un dicţionar de cunoaştere a profunzimii popoarelor. Am remarcat, la fiecare grup artistic, faptul că-şi reprezintă ţara cu mândrie. Grecii au transmis, prin portul naţional unde mai poartă pumnalul, că sunt urmaşii învingătorilor de la Salamina, şi ai lui Alexandru Macedon. Virtuozitatea dansului ne-a transmis că ei au pus bazele Jocurilor Olimpice. Am văzut, în formaţia de dansuri a grecilor, pe frumoasa Elena şi pe Penelopa. Mi-am adus aminte de Olimp şi de zeii săi, de faptul că Eschil a fost soldat hoplit la Salamina şi Sofocle a dansat la focurile aprinse în cinstea victoriei. M-a izbit asemănarea dintre pumnalul dansatorilor greci şi pumnalul lui Alexandru Macedon din celebra pictură a lui Paolo Veronese, “Familia lui Darius în faţa lui Alexandru Macedon“. Mi-au plăcut ruşii care iradiau de mândrie. Imaginea lor m-a trimis la eroii literaturii ruse. Parcă erau personajele titanilor literaturii ruse. Erau urmaşii lui Gligor Melehov şi ai Axiniei din “Donul liniştit“ al lui Şolohov. Cehii sunt aproape de noi din cauza influenţei germane, dar nu puteai să nu vezi mândria de a fi urmaşii mareşalului Radeţki. Africanii din arhipelagul Comorelor aparţin Franţei de peste mări. Au fost exuberanţi, originali şi plini de viaţă. Ei ne-au arătat că între religia islamică şi creştinism, nu sunt bariere pe care cultura să nu le poată escalada. Ei ne-au întărit convingerea că civilizaţiile nu se ciocnesc, ci se interferează. În concluzie, BISTRIŢA a fost gazda unui eveniment cultural de amploare internaţională ce va produce efecte globale. Merită a fi subliniat faptul că acest lucru a fost posibil datorită unui manager cultural de excepţie – profesor DOREL COSMA – şi unui primar, OVIDIU CREŢU, care ştie ce valoare are cultura în promovarea identităţii regionale şi naţionale. Este un semnal bun ce pune în evidenţă că la BISTRIŢA, instituţiile încep să se reprofesionalizeze.

Colonel (r) IOAN GAFTONE.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]