Nu mi-i foame de mâncare, ci mi-i foame.....de salam

Nu contează....!

Domnul Nelu, un amic și totodată vrednic, apreciat, stimat și respectat gospodar de la Strâmba are bunul obicei ca periodic să apeleze la copiii din sat, în special la cei din vecini, pentru a-l ajuta la mici treburi gospodărești întrucât dovedescmultă pricepere, dexteritate și expeditivitate. Răspunsul este de fiecare dată unul prompt pentru că știu că sunt omeniți șitratați după cuviință și în plus se  aleg și cu câțiva leuțiatât de necesari pentru rechizite, o prăjitură și atâtea alte lucruri. Așa s-au petrecut lucrurile și recent, când a lansat o solicitare pentru verificarea și resortarea fructelor aflate în păstrare peste iarnă. La finalizarea lucrării și onorarea obligațiilor asumate de gazdă, a apărut la poartă și Ionuț, prâslea unor vecini, în vârstă de vreo patru sau cinci  anișori, pentru a sonda probabil cu ce capturăs-au alesparticipanții !. A plecat, însă cam descumpănit spre casă. A doua zi, a revenit încă la primele ore,iargazda l-a întrebat despre scopul vizitei salematinale ? Ionuț i-a răspuns: ” Domnule Nelu să ști că sunt tare supărat pe dumneata fiindcă m-ai făcut să nu dorm toată noaptea !“. Solicitându-i să fie mai concret, mai explicit,micuțul i-areproșat: ”i-ai plătit pe toți, iar pe mine nu !“. Gazda i-a replicat că: ”Noi n-am avut nicio înțelegere prealabilă și deci nici obligația de a te plăti !“. Ionuțfoarte prompt, i-a răspuns: ”Nu contează !“. Domnul Nelu a invocat și faptul că: ”micuțul n-a participat la treabă !“. Argumentul invariabil a lui Ionuț a fost și de această dată :” Nu contează !“. În final, toată lumea a fost fericită, Ionuț pentru că s-a ales cu recompensa mult așteptată, iar gazda și noi toți pentrusituația nostimă creată fie și involuntar de istețimea minții unor asemenea ființe minunate. Meditând și extrapolând puțin vom constata că același gen de răspuns căpătăm zilnic de la unii dintre cei care se pretind a fi aleșii și reprezentanții noștri, ce susțin că ostenesc și se sacrifică pentru interesul neamului,dar în fapt înșeală, fură, delapidează, sabotează, subminează, trădează, spionează, iar răspunsul pe care îl așteaptă și cu care sunt învățați este invariabilul:Nu contează....! bineînțeles pentru ei, dar contează pentru noi. E bine totuși că se pare toate acestea se decontează !.

”Nu mi foame de mâncare, ci mi foame.....de salam !“

Într-o altă zi, Ionuț revine în vizită la domnul Nelu, iar după ce se joacă o perioadă cu cățeii, pisicii și celelalte animale îl înștiințează că: ”I s-a făcut foame !“. Este invitat în bucătărie, unde i se fac mai multe oferte, pe care Ionuț le respinge  pentru că: ”să ști domnule Nelu că mie nu-mifoame de mâncare, ci mi foame.. de salam !“