“ Nu doar povești…“cu dascălii Cornel Urian și Nadia Urian Linul

Al.Florin Țene

La Olănești când am sărbătorit Ziua Limbii Române, în anul Domnului 2019, am primit din partea familiei de dascăli și scriitori Cornel Urian și Nadia Urian Linul interesanta carte “Nu doar povești… “, autori fiind cei doi soți amintiți mai înainte, carte apărută la Editura eCreator, Baia Mare, 2018.
Cartea cuprinde trei secțiuni, prima cuprinde studii despre îndrumarea gustului pentru lectură la elevi și nu numai, analiza probei de evaluare sumativă comunicare în Limba Română la caslsa a II-a, analiza teoriei inteligențelor multiple și notițe după Sistemul Cornell.
A doua secțiune ne încântă cu 19 povestiri în stilul cunoscutei prozatoare Nadia Urian Linul și a treia parte sub titlul “ Stampe“ din cadrul Școlii Gimnazială Cristeștii-Ciceului Uriu-Bistrița Năsăud, practic sunt imagini care surprind clipa din bogatele activități ale colectivului școlii amintită mai sus.Cum ar fi participarea la Ziua Eroilor, activități la muzeul școlii, la cules de cireșe, la târgul de carte, la o masa comună de socializare, exerciții de prim ajutor, la Muzeul Județean, imagine de la Pasul Tihuța cu un grup de școlari, imaginea frumoasei școli din Cristeștii-Ciceului, Hora Unirii de ziua Marii Uniri, în vizită la Cluj-Arena, imagini din drumeții, de la șezători, imagini sugestive din excursii, colectivul de elevi care au luat diplome la concursul Prietenii lecturii, Ziua costumului popular, la Biserică, la Grădina zoologică, sărbătoarea deschideri anului școlar,, laboratorul de fizică-chimie, imagine din holul școlii cu bustul lui Mihai Eminescu, imagine din intrarea în școală, Biblioteca școlii, sala de clasă, Sala profesorală și două foste eleve în costume populare specifice zonei.
Cartea se deschde cu o analiză exhaustive a facorilor necesari în cultivarea și îndrumarea gustului pentru lectură, care începe cu un citat din cronicarul Miron Costin cel care s-a născut în anul 1633, ca fiu al lui Ioan sau Iancu Costin (ridicat ca boier nou, mai întâi postelnic) și al Saftei Scoarțeș. Tatăl său, care era, ca și Grigore Ureche, nobil polon, fusese protejat al domnului Miron Barnovschi-Movilă, rudă cu soția sa. Îl însoțise pe voievod la Țarigrad, unde acesta fu ucis în 1628 din cauza pârelor vornicului Vasile Lupu. Eliberat din închisoare, hatmanul ia trupul decapitat și-l înmormântează. Numele ucisului îl va purta întâiul născut al acestui om neștiutor de carte, care deține moșii în Polonia, în apropiere de Bar. În acest an are loc o invazie în Crăie a turcilor, care îi târăsc în luptă și pe munteni și pe moldoveni. Hatmanul Costin, pentru a-i face pe turci să se retragă, vestește că oști cazace vin în ajutorul leșilor. Vicleșugul reușește, dar Abaza-pașa află adevărul și pune gând rău domnului și hatmanului. Moise Movilă vodă și Iancu Costin fug în Polonia împreună cu familiile.
Fostul hatman ia în arendă, în 1634, moșia Nowosilka Nowa, aproape de Barul Poloniei. În anul 1638, Dieta polonă acordă, la recomandarea regelui, indigenatul polon lui Iancu Costin - bărbat însemnat în Moldova și fiilor săi, pentru însemnatele servicii aduse Crăiei, între care la loc de cinste se situează evitarea cuceririi de către Abaza Pașa și a cetății Camenița. De altfel, boierul moldovean se arată destoinic și în treburi diplomatice, mediind între reprezentanții polonezi și cei al Țarigradului, așa cum făcea și un frate al său, care locuia în Muntenia, de unde se presupune că venise și familia Costineștilor. În anul 1647, tânărul Miron își începe studiile la colegiul iezuit de la Bar și le continuă la cetatea Camenița, remarcându-se atât prin inteligență, cât și prin noblețea trăsăturilor. Ca și Grigore Ureche, distinsul cărturar cunoaște profund valorile antichității, își însușește, pe lângă polonă și rusă, limbile latină și greacă. Iubește istoria, cunoaște retorică și poetică.
Factorul principal și esențial în cultivarea gustului pentru lectură a elevului , scriu autorii, este profesorul. În formarea personalității omului o are lectura. Recomandarea unor cărți nu este obligatoriu ca elevul să o respecte.“Chiar lectura unei cărți interesante pierde din farmec atunci când este impusă. “
Cei doi autori scot în evidență importanța biblioteci școlare. Subliniind faptul că lecturarea unei cărți este bună, ca efect, în bibliotecă, chiar dacă aceasta nu este bogată în numărul de volume.
Autorii subliniază necesitatea listelor bibliografice pentru îndrumarea elevilor la citit, însă un rol important al acestora este ca listele cu titlurile cărților să fie adecvate vârstei lor. În realizarea acestui deziderat, rolul şcolii este hotărâtor, formarea culturii generale este un proces continuu, care începe din copilări şi continuă până la bătrâneţe. Profesorii şi învăţătorii sunt obligaţi să cunoască fondul de cărţi al bibliotecii sau să-i dirijeze pe elevi la alte biblioteci la care au acces. Trebuie să cunoască foarte bine prevederile programei, să afişeze lucrările necesare lecturii şi să alcătuiască el singur liste de lucrări în condiţiile în care programa şcolară nu prezintă liste pentru lectura suplimentară. Atragerea elevilor spre lectură este un proces permanent care se face cu multă grijă prin aplicarea unor chestionare care să ofere informaţii privind preferinţele copiilor, privind biblioteca personală: cine cumpără cărţi în familie, cine citeşte mai mult şi ce?. Pătrunderea în universul cărţii se face încet şi cu grijă pentru a nu-i bloca pe elevi, profesorul îi va învăţa pe elevii săi cum să citească, ce să citească, ce să reţină, ritmul cititului, ce să sublinieze, întocmirea şi utilizarea fişelor de lectură sau a jurnaluli de lectură, consemnarea elementelor de vocabular. Îndrumarea lecturii este o necesitate care izvorăşte din importanţa acestui act, din caracterul permanent al lecturii, pe tot parcursul vieţii, derivă din necesitatea de a găsi pe toate treptele dezvoltării individului căile cele mai potrivite cu scopul de a-l apropia de carte. Experienţa didactică în această privinţă a selectat unele asemenea forme de îndrumare a elevilor pentru efectuarea lecturii particulare, care pot fi folosite în mod orientativ.
Parteneriatul cu familia este necesar, recunoscându-se răspunderea familiei în educarea copiilor. Parteneriatul scoala – familie - comunitate reprezinta o problema actuala importanta, reliefata de diferite documente de politica educationala la nivel national si international si de cercetarile in domeniul educatiei. In Romania, conform Legii educatiei nationale nr. 1/2011, parintii sunt considerati parteneri principali si beneficiari ai procesului de invatamant. Articolul 80 prevede ca toate deciziile majore din invatamantul preuniversitar sa fie luate prin consultarea structurilor asociative reprezentative ale parintilor. Legea Educatiei Nationale da dreptul parintilor de a participa activ la conducerea unitatilor de invatamant, prin prezenta in consiliul de administratie al scolii – a doi sau trei reprezentanti ai parintilor, in functie de marimea scolii (Articolul 96). Parintii sunt implicati in elaborarea ofertei educationale a unitatii de invatamant, prin participarea la organizarea programelor Scoala dupa scoala si in stabilirea curriculumului la decizia scolii. Literatura de specialitate (spre exemplu, Epstein, 2009) releva un rol semnificativ al implicarii parintilor in colaborarea cu scoala in ceea ce priveste dezvoltarea si educatia copiilor, dar si avantaje pentru parinti, profesori si comunitate. Cu toate acestea, practica indica, in scolile de masa, dar mai ales in scolile din medii dezavantajate existenta unor bariere culturale, psihologice si sociale care blocheaza nu doar colaborarea dintre scoala – familie - comunitate (SFC) in interesul copiilor, dar de multe ori si o comunicare minimala intre acesti actori. Un rol cheie in procesul de coagulare a interactiunilor SFC revine serviciilor de consiliere educationala prin reteaua de centre si cabinete de asistenta psihopedagogica. Metoda utilizata in aceasta lucrare este review-ul de literatura (Literature review), un raport evaluativ cu privire la informatiile stiintifice disponibile dintr-un anumit domeniu sau in legatura cu un subiect de interes (Dimitra Hartas, 2010). Rezultatele acestei prime etape conduc la conturarea unei imagini de ansamblu asupra tipurilor de cercetari si rezultatelor obtinute pe plan international in acest domeniu. Nevoia de la care am pornit a fost aceea de a contura, pe baza literaturii stiintifice disponibile si printr-o metoda stiintifica agreata, o sinteza a aspectelor relevante avute in vedere in studiile pe aceasta tema, ca reper si fundamentare teoretica riguroasa in conturarea unei cercetari ulterioare in acest domeniu. Majoritatea articolelor cuprinse in reviewul nostru, publicate intre anii 2007 si 2013 sunt din jurnalul International journal about parents in education. Aceasta publicatie este jurnalul oficial al Retelei europene de cercetare despre parinti in educatie (ERNAPE) si contine articole peer-reviewed pe diferite teme in aria generala a “Parintilor in educatie”. Scopurile articolelor analizate pot fi impartite in doua mari categorii: unele care si-au propus sa realizeze studii empirice prin care sa investigheze diferite aspecte ale parteneriatului scoala – familie - comunitate, altele prezentand review-uri de literatura si recomandari pentru practica. Principala tema abordata este parteneriatul scoala – familie – comunitate, cu urmatoarele subteme: Descrierea rolului parintilor in parteneriatele scoala – familie – comunitate, precum si a modului in care functionarea sociala si/ sau politicile publice si corporatiste influenteaza implicarea parintilor si atitudinile, perceptiile si conceptiile acestora despre rolul lor in educatia copiilor; Analiza strategiilor scolilor pentru ajutarea si includerea diferitelor tipuri de parinti in activitatile scolii; Analiza atitudinilor diferitilor actori (profesori, consilieri scolari, directori, parinti, elevi) fata de implicarea parintilor in educatia copiilor; Stabilirea relatiilor care exista intre resursele si mediul socio-economic al parintilor, implicarea lor in educatia copiilor si rezultatele scolare ale copiilor, intre formarea si biografia cadrelor didactice si atitudinile lor fata de parteneriatul scoala - familie - comunitate sau intre diferite dimensiuni ale parteneriatului scoala - familie si incredere; Realizarea de comparatii intre nivelul si tipul de implicare al parintilor din scoli cu rezultate bune versus parinti din scoli cu rezultate slabe sau intre punctele de vedere ale parintilor si cele ale cadrelor didactice in ceea ce priveste parteneriatul scoala - familie - comunitate; Oferirea de recomandari de interventie si strategii de lucru pentru consilierii scolari ; Descrierea a doua programe extinse de cercetare - actiune, care au implicat colaborarea intre scoala, familie si comunitate.
Această secțiune se încheie cu citate, interesante, despre citit. Cuvintele lui Honore de Balzac spun totul despre această deprindere: “Cititul ne aduce alături prieteni necunoscuți. “. Oare care copil nu își dorește noi și noi prieteni?
Povestirile din acest volum, nouăsprezece la număr, sunt adevărate fresce ale unor întâmplări din lumea școlii și satului ardelean. Acest capitol se deschide cu povestirea “Domnul profesor “, având ca titlu câteva versuri ale lui Vasile Militaru, din care se desprinde imaginea unui dascăl care, practice, devenise o rudă a elevilor săi.Dar…din păcate, a rămas doar amintirea frumoasă în urma lui.”O faptă, mai multe, un model, un dascăl, un Om! “, subliniază autorii.
Întâmplări din familiile locuitorilor din sate, cum sunt:”La colibă “, “Niolka “, “Amintiri din vremea războiului “, “Paștele de altădată “, “ Copil de domn“, “Cânepa “, “Muzicuța “, “ Explicația“,”Vâscul “, sau narațiuni în care sunt implicate animale: “ Puiul de căprioară“, “Câine rău, da`bun… “, “Moartea lui Corbu “, în care descoperim povestea unui câine devotat stăpânului căruia i-a salvat punga cu bani cu prețul vieții, sau oameni în “ Bunica“, “Suflet ales “, “Scrisoare domnului nostrum învățător… “, fiind vorba despre:Învățătorul care a purtat în suflet frumosul izvorât din marea lui pasiune pentru viață, pentru om, a fost persoana care a știut să cultive frumosul în relațiile dintre oameni și să-l îngrijească ca pe rodul bogat al toamnei, “Muzicuța “, “Ajută nu judeca “, “Stăpânul “, “Pricăjitul “, acest ciclu de povestiri se încheie cu narațiunea “Vâscul “, care, practice, este un poem în proză dedicat vâscului, un parazit ce este “plantat “ de păsări în coroana arborilor. Povestirea terminându-se cu cu versurile lui Vasile Militaru:” De ce pomii de pe lume/ N-au drept roade pietre grele/ Și cu-asemeni roade ramii/ Nu se-nalță pân` la stele?“
Contribuța pe care ne-o dă cei doi dascăli-scriitori aparțin unui spirit studios și metodic a căror meticulozitate didactică e bine să ne încredem. Între ordine și aventură familia Urian este sortită să aleagă ordine în cuvinte înțelepte, pășind intelectualicește pe teritorii sigure și prospectate îndelung, orientându-se după hărți ale căror proporții sunt ridicate înainte și nu constituiau materie esteticește nouă. Povestirile din cartea de care facem vorbire aparțin unor profesori, adevărați dascăli de țară, luminatori înțelepți ai copiilor născuți de “talpa Țării “.Autorii acestei cărți, prin povestirile publicate, sunt mari pictori ai vieții satului ardelean, scrise în stilul lui Liviu Rebreanu. Autorii se oprește la umanitatea din comunitățile satelor, ca și cum autorii explică umanitatea prin sociology și sociologul prin umanitate. Însușirea Nadiei Urian-Linul și Cornel Urian de a crea scene memorabile este o revelație. Stilul sclipitor, cursiv, baroc și sagace, cu o rară înzestrare de a vedea imagist, este admirabil și cdreează pagini antologice, ca și aptitudinea eseistică remarcabilă, a cărei putere speculative merită aprecierile noastre.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]