Nick Kazan: Trăim în libertate sau sub asaltul Bisericii?

Cu doar câteva zile în urme am fost invitat la o dezbatere pe tema constituționalității orei de religie în școlile române, emisiune realizată de Bistrița TV, moderatorul fiind Doru Ghineț. La un moment dat, când profesorul de religie Florin Bojor discuta cu Remus Cernea la telefon, moderatorul Ghineț a întrerupt discuția, în mod vădit grosolan, susținând că Remus Cernea este anti-român, aducându-i acuze parlamentarului, fapt care l-a supărat vizibil pe Florin Bojor, dânsul fiind gata să părăsească studioul.
Când libertatea de cuget, libertatea de conștiință și cea de exprimare, consfințite în constituția țării au fost astfel asaltate în fața miilor de ascultători, se impune o analiză mai adâncă, în special după ce la terminarea emisiunii domnul Ghineț mi-a spus fără jenă că dânsul nu vroia să-și tragă popimea-n cap, sau pe Radu Moldovan, care urma să-i ofere un proiect de construcție. De menționat este faptul că la începutul emisiunii le-am cerut interlocutorilor mei să spună doar adevărul, care, după spusele lui Isus, ne va elibera.
Această experiență a fost semnificativă, mai ales datorită faptului că în săptămânile recente am scris un număr de articole care au stârnit comentarii de diversă natură, dar și multe atacuri la persoana mea, malițioase, sau complect deplasate. Iar ținând seama că în Romania ultimului deceniu s-au construit mii de biserici în timp ce mii de școli, spitale și dispensare au fost închise, situație care a scandalizat atât opinia publică din țară dar mai ales cea din străinătate, rațiunea omului liber nu poate face altceva decât să continue să caute și să depisteze condițiile și starea unui asemenea fenomen.
Știind că în Serbia se construiește cea mai mare catedrală ortodoxă a tuturor timpurilor, am hotărât să fac o investigație: să văd cele două țări din mașină în număr egal de kilometrii, alocând 1,000 Km fiecărei țări. Concluzia a fost că dacă pe traseul Bistrița-Caransebeș-Turnu-Severin și pe urmă Timișoara-Deva-Bistrița am văzut zeci și zeci, în total peste o sută de biserici noi, inclusiv una în Făgețel, cătun pe un drum înfundat de lângă Deva unde toate casele se dărâmau cu excepția cea a preotului, în Serbia în schimb nu am văzut nici măcar o singură biserică construită recent. Și țineți cont că marea catedrală din Belgrad, dedicată Sfântului Sava, a cărei construcție a început în anul 1936, este terminată pe din afară dar complect nefinisată în interior. De ce? Pentru că este făcută în întregime cu donații ale credincioșilor, dar în nici un caz cu bani publici! Acum, dacă este să vorbim de mântuială la marea repezeală, știm că BOR vrea să ne construiască Catedrala Mântuirii Neamului în doar patru ani! Dar cu siguranță sârbii sunt în mult mai mare nevoie de a fi mântuiți, ei fiind cei care au declanșat recentele războaie din Balkani care au dus la peste 130,000 de morți și 4 milioane de refugiați, ca să nu pomenim genocidul din Srebenica, când sârbii au masacrat 8,000 de bărbați și băieți musulmani. Sârbia își poate număra gravele păcate, deși îi vine greu să le recunoască.
Dar în România războaie etnice nu au fost, și nici nu am avut de împărțit cu vecinii, măcar că frații maghiari se văicăresc, și naționaliștii români le dau apă la moară... noi românii nu prea avem mari crime de spovedit, cum au sârbii, sau alte grupuri etnice și religioase în alte părți ale lumii. Atunci cum se explică explozia de construcții de biserici în România, și asaltul “en gross” al Bisericii asupra unei populații pașnice? De ce să nu lăsăm numerele să vorbească! De ce să nu explicăm dilema orei de religie în școli nu prin demagogia domnului Ghineț și carambolul din studioul Bistrița TV, ci prin matematică, știință pe care dânsul nu o agrează, adevăr care nu îl deranjează absolut de loc, ba dimpotrivă, îl spune pe șleau; prostie etalată, realitate neverosibilă, care îi arată adevărata față. Dar numerele nu mint. România într-adevăr alocă doar 3,5% din PIB educației, jumătate din media UE. România într-adevăr a pierdut peste 20,000 de doctori care au luat calea vestului. România într-adevăr are cam jumătate numărul de doctori pe mia de locuitori față de țările civilizate, ca să nu mai vorbim de nerușinata statistică care arată că mortalitatea infantilă la români este de 14 la mie, care ne plasează pe ultimul loc în UE. Multe alte date și statistici arată că țara este părasită de tinerii competenți, de specialiști, de cei cu simțul răspunderii, care nu pot să-și vadă rostul în propria lor țară, ci sunt literalmente alungați de cei care, aidoma domnului Ghineț, nu vrea să-i tragă pe popi în cârcă sau pe Radu Moldovan al României, adică cei care împart contractele... În România doar Biserica crește, la o rată de cam 1,000 de preoți pe an, în timp ce populația se reduce cu 0,0247% pe an, rată care ne plasează pe locul 218 în lume, doar cu un pic înaintea Ucrainei, Bielorusiei și, da, a Rusiei!, țări ortodoxe unde proverbiala libertate de cuget, conștiință și de exprimare, este, ar spune Caragiale, sublimă, dar lipsește cu desăvârșire... Iar vorbind de clientelismul politic și faliții noștri care domnesc la guvernarea țării, nici măcel ca la Kiev nu vrem, pentru că suntem un popor pașnic.
Așa că asaltul Bisericii asupra bietei Românii este de ne-explicat. Dar cel puțin știm că foștii securiști și șmecheri ai guvernării comuniste domnesc și sfârtecă țara, știm că tot ei se dau ca fiind cei mai creștini din toți creștinii, asta dacă-i să judecăm după modul cum împart banii publici cu Biserica și după cum îi ocăresc pe cei care încearcă să-i dezavueze; știm că duplicitari ca românii rar găsești; știm că hoții care fură strigă și ei în gura mare “hotii, hoții” la Antena 3, a cărui propietar Voiculescu a șmecherit 60 de milioane de euro când a „cumpărat” Institutul Alimentației; știm că degringolada politică domnește. Dar mai ales știm că BOR își va da toată silința și că vom fi mântuiți, parte din marile promisiuni cu viața de apoi care urmează acestei vieți terestre, prihănită de către noi înșine, oameni debusolați, speriați, amăgiți cu miracole, cu vorbe goale. Iar cât despre vorbe ca libertate de cuget, libertate de conștiință, libertate de expresie, ce putem zice?; că sunt doar cuvinte, neprihănite?