Nevoile mari ale Romaniei de astăzi (II)

Vasile LECHINŢAN

Eu ? Îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul...

MIHAI EMINESCU, Scrisoarea III

O problemă de prim ordin a României este asigurarea integrităţii ei teritoriale în condiţiile în care Rusia nu-şi retrage armata din Transnistria, a anexat Crimeea, sfidând orice tratat internaţional, şi este acuzată că a intervenit în conflictul separatist din Ucraina. Nu vrem o Rusie duşman al României, niciun european nu vrea o reînviere a războiului rece, niciun european nu crede că Rusia ar provoca direct NATO, dar nu se pot ignora condiţiile tensionate din ultima perioadă dintre Rusia şi NATO. României trebuie să îi revină un rol major în detensionarea situaţiei existente şi politicienii români să se abţină de la a răspunde provocărilor din partea unor oficiali ruşi şi să nu facă declaraţii iresponsabile în relaţiile româno-ruse, ca şi cele de tristă amintire ale unor „mici dictatori” detronaţi nu demult. Alianţa noastră cu Europa şi cu SUA este opţiunea clară şi definitivă a românilor, nu mai vrem rupturi istorice în destinul nostru naţional precum cele provocate de ruşi, unguri, germani (Ribbentrop-Hitler), italieni (Ciano-Mussolini), englezi şi americani (Yalta), dar Rusia trebuie să fie convinsă că această alianţă a noastră cu lumea democrată nu s-a făcut în detrimentul ei şi că o vrem aliată în războiul contra terorismului şi o aliată pe plan economic şi cultural-ştiinţific, o vrem partener sincer în rezolvarea problemei tezaurului României de la Moscova – cum este cunoscut în istoriografie - din Primul Război Mondial, o problemă foarte grea, dar rezolvarea ei cinstită şi corectă se va înscrie în istorie drept un mare semn de civilizaţie.

Tot astfel, rezolvarea cât mai grabnică a retrocedării de către Ungaria a bunurilor Fundaţiei Gojdu, problemă care trenează de peste 95 de ani, este aici, în mijlocul Europei civilizate, un act simplu de normalitate. Ministerul de Externe român să raporteze lunar cât s-a înaintat pe planul rezolvării acestei probleme.    

O altă prioritate a românilor este câştigarea încrederii depline a Europei în români, dar aceasta să fie de acum înainte din partea noastră numai şi numai prin fapte bune, începând de la zâmbet, care e ambasadorul perfect al lumii civilizate, până la lupta contra terorismului, a urgiilor naturale şi apărarea valorilor civilizaţiei, iar pe plan spiritual prin oferta de valori intelectuale, cultural-artistice şi sportive, prin câștigarea de către noi a războaielor de imagine duse contra României prin mass-media şi în domeniul virtual. Se cuvine adus aici un omagiu românilor care au salvat vieţi de la incendii, de la accidente şi cataclisme, de la terorism (Irak, Afganistan), oriunde s-au aflat, în Europa sau pe alte continente, precum şi tinerilor câştigători la olimpiade internaţionale, sportivilor care s-au înfăşurat cu steagul României în momentul gloriei lor pe plan internaţional, arhitecţilor, artiştilor de top şi altor învingători pe tărâmul valorilor civilizaţiei.

Tot pe primul plan al nevoilor României se află cercetarea ştiinţifică şi artistică. România are imense comori de cercetat: Arhivele Naţionale de la centru (Bucureşti) şi din fiecare judeţ, precum şi marile biblioteci ale Academiei şi cele universitare, chiar şi cele judeţene, în toate fiind mii şi mii de metri liniari de documente şi tipărituri de cercetat, din Evul Mediu timpuriu încoace. Este cutremurător faptul că zilnic trec pe lângă aceste comori cohorte uriaşe de trecători fără a-şi da seama pe lângă ce anume trec, ce comori de viaţă pierd. Statului îi revine sarcina educaţiei în acest domeniu uriaş de cercetare, dar şi dotarea acestor lăcaşuri cu spaţii mari de acces la cercetare, cu personal din ce în ce mai mult, astăzi asistăm la o cumplită neglijare din partea statului a acestei sarcini pe care o are, imobilele sunt neîntreţinute, unele sunt în ruină, personalul este din ce în ce mai restrâns prin îngheţarea posturilor care se eliberează prin pensionări. Şi apoi statul trebuie să trimită la Budapesta şi la Viena cel puţin câte 10 cercetători permanenţi pe an pentru studierea arhivelor referitoare la Transilvania, unde zac comori imense necercetate în Arhive şi biblioteci, mai ales că Ungaria nu a respectat tratatele internaţionale şi nu ne-a cedat marile fonduri arhivistice ale Transilvaniei istorice, după 1918. Să fie conştient fiecare român că astăzi se fac cronologii pe ani în privinţa realizărilor măreţe ale omenirii şi trec anii şi pe indexul anului ce-a trecut este cumplit să nu apară nicio creaţie, nicio fondare prin fapte întemeietoare a ceva demn de semnalat româneşti. Aşadar, Timpul nu trece de la sine aşteptând serbări şi petreceri, culminând cu festinul Anului Nou, ci în sfera Civilizaţiei Timpul trece cu realizări remarcabile, care nu vin de la sine, ci în urma unor munci, a unor cercetări şi angajări asidue, aceasta fiind dovada de maturitate a unui cetățean, a unei naţiuni şi participarea ei la concertul Civilizaţiei europene şi universale.

Desigur că eradicarea completă a mizeriei materiale şi morale este o utopie în condiţiile moştenirilor istorice de astăzi. Dar acest vis nu poate fi smuls niciodată din sufletul românilor cinstiţi şi educaţi. De aceea este de dorit cât mai multă angajare în acest sens pe plan naţional. Ce rol mai au primarii localităţilor rurale şi urbane când vezi pe marginea drumurilor, a străzilor, a căilor ferate, a pâraielor şi râurilor mizerii care lezează bunul simţ al trecătorului? De ce zac fabrici în ruină ca după război în România? Ce rol are Parlamentul României în această situaţie de nedescris? Aşa întâmpinăm noi Centenarul Marii Uniri? Şi apoi mizeria morală în spaţiul public, în mass-media vizuală, mai ales, şi pe internet? Cine răspunde de această cloacă? Evident că în primul rând fiecare român, prin amendarea prin ignorare a acestei oferte iresponsabile, dar şi statul trebuie să intervină ferm când se întrece orice limită posibilă şi se lezează libertatea omului de a nu fi acoperit cu mocirlă.

 O altă nevoie stringentă a României este educaţia politică și civică a cetăţeanului pentru desprinderea lui din turmă, a aceluia/acelora care se lasă influenţat/influenţaţi de şmecheri „bine temperaţi”, astfel ca fiecare cetăţean să se lanseze cu iniţiative proprii valoroase pentru societate şi cu o gândire proprie – evident, nu fiecare de capul lui, ci cu o gândire bazată pe ...capetele luminate ale civilizaţiei şi pe imperativele conştiinţei. Un exemplu grăitor de spirit de turmă îl dă recent acad. Eugen Simion: „partide întregi au trecut peste noapte de la stânga la dreapta fără ca vreun membru, fie şi din greşeală, să se opună sau chiar să observe schimbarea”. Un alt exemplu strălucit al avântării victorioase în turmă este votarea recentă în Parlament a modificării stemei României prin punerea coroanei regale, dintr-un vădit sentiment de inferioritate al aleşilor. Franţa, atât de monarhică secole la rând, nu are deloc sentimentul de inferioritate în faţa stemei lor fără coroană regală. La fel şi Germania şi Austria, ultima amintită are – fără complexe – până şi simbolul secerii şi ciocanului în stemă. Francezii nu tremură de dorul regalităţii, astfel că nobilei instituţii Collège de France, de exemplu, înfiinţată de regele Francisc I în 1530, nu au de gând să-i redea vechiul nume Collège royal de dinainte de 1870. În loc să se voteze schimbarea ruşinosului simbol al Transilvaniei feudale opresoare de români, aleşii „decid” (?) să pună coroane, cu cheltuieli enorme din banii publici, în loc ca aceşti bani să fie investiţi în sănătate, unde nu mai avem medici suficienţi, de exemplu. Trebuie totuşi să se pronunţe Curtea Constituţională dacă o republică poate avea în stemă, în mod hibrid, şi simbolul regalităţii, nu cumva faptul este o pervertire a simbolurilor şi a valorilor înscrise în Constituţie? Ieşirea din spiritul de turmă, eliberarea omului de instinctul de supunere oarbă vor fi benefice pentru naţiune şi pentru progres, chiar şi prentru promovarea  unor strategii de solidaritate româno-română.  Numai astfel o nedreptate - de exemplu - care se întâmplă contra românilor în Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna,va fi resimţită cu aceeaşi intensitate şi în Sfântu Gheorghe, jud. Tulcea. Solidaritatea este astfel rodul educaţiei politice, al maturităţii politice a cetăţeanului. Resemnarea este abdicarea de la statutul de Om, de la asumarea dreptului la libertate, o incalificabilă laşitate. Se cuvine adus aici un omagiu tinerilor care au oprit distrugerea Roşiei Montane şi au protestat la Pungeşti şi în alte locuri sensibile. Fără astfel de tineri, guverne iresponsabile ar ceda în faţa diferiţilor samsari care văd în România o pradă. Şi aşa s-au prădat mari averi naţionale (baza materială creată prin muncă de generaţii de români, resurse naturale etc), dar am vorbit de rolul imens al Justiţiei în acest sens, inclusiv in recuperarea inenselor pagube.

Tot statului îi revine importanta sarcină a protejării muncii naţionale, a produselor româneşti, pentru a încuraja instituţional pe investitorii români în agricultură şi industrie, pentru că altfel pier satele şi forţa de muncă ia calea pribegiei externe şi interne (poţi fi pribeag, respectiv slugă şi la firme străine din interior, care transferă veniturile peste graniţă).

Trebuie să aducem aici un omagiu meritat tuturor românilor cinstiţi care în toţi acești ani tulburi au dat dovadă de loialitate faţă de naţiunea şi ţara lor, de seriozitate în postul lor, oriunde s-au aflat, ţinând în suflet, statornic, idealul unei Românii respectate şi demne.

 

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5