A murit Steluţa Fetti...

Femeia care ar putea fi model pentru tinerii de azi s-a stins din viaţă în Centrul de Asistenţă Socială pentru persoane vârstnice din Nuşeni,după o suferinţă de o viaţă.

Da,o suferinţă despre care şi cei care au cunoscut-o o ştiu doar din cărţile despre închisorile comuniste.Puţini au ştiut că Steluţa Fetti a fost deţinut politic.

Fata căpitanului Ciprian Gavriş din Odeştiul Maramureşului a fost arestată in 1948 pe fosta stradă 6 Martie din Cluj-Napoca pentru că răspândea manifeste împotriva „ordinii de stat comuniste”.

În faţa Tribunalului Militar Cluj,unde a fost judecată n-a abdicat nici o clipă de la principiile naţional-ţărăniste.Avea în suflet pe bunicul său,preot în Odeşti, care a participat alături de Gheorghe Pop de Băseşti şi Iuliu Maniu la Marea Adunare Naţională de la Alba-Iulia,care a hotărât unirea Ardealului cu ţara mamă.

S-au aplicat asupra ei experimente numai de călăii comunişti ştiute,dar fata căpitanilui n-a cedat.A fost pedepsită cu ani grei de temniţă în închisoarea pentru femei de la Mislea.Aici i s-au adus la cunoştinţă că mama,tata şi fratele au fost arestaţi iar gospodăria lor a devenit sediul colhozului din localitate.I s-a propus colaborarea cu securitatea dar din nou n-a cedat.

La Mislea,Steluţa a fost silită să muncescă din greu în atelierele de croitorie ce produceau costume populare româneşti pentru export.A trudit aici cu nume mari din societatea românească interbelică.

N-a cedat nici aici şi n-a abdicat de la principiile sale.Nu s-a înfricoşat nici de zarcă,nici de butoiul cu şerpi,nici de gratia sub care mişunau şobolanii şi nici în faţa rânjetului câinelui lup al gardianului.

A ieşit din închisoare cu sănătatea zdruncinată după mai bine de 6 ani,dar mai dârză ca oricând,deşi o păştea un mare pericol.A refuzat colaborarea cu securitatea.

La Odeşti n-a mai găsit nimic.Gospodăria distrusă,părinţii morţi,fratele bolnav.S-a stabilit la Dej,unde s-a căsătorit cu profesorul pensionar Guţiu.După o convieţuire de 3 ani rămâne văduvă şi pleacă la Baia-Mare,unde obţine cu greu o locuinţă,lucrând croitoria.Aici fosta deţinută a fost supravegheată de „o bună prietenă”,informatoare a securităţii.Supusă la noi interogatorii de securitate n-a cedat şi n-a trădat.

Printr-un concurs de împrejurări(neamurile de la Bistriţa)ajunge la Zagra,unde se căsătoreşte cu învăţătorul văduv Epaminonda Fetti.După o convieţuire de 11 ani,rămâne din nou văduvă şi singură.Spera că i s-a pierdut urma,dar şi aici,lunar,miliţienii comunei şi sectoristul de la securitate o anchetau pe doamna Steluţa şi trimiteau notele informative la judeţ.

S-a bucurat enorm de evenimentele din 1989.Abia atunci mi-a spus:”şi eu am fost închisă”,arătându-mi „Biletul de la Mislea”.

A început să mai povestească,dar avea o reţinere pe care mi-am explicat-o mai târziu citind cărţile lui Paul Goma şi vizitând memorialul de la Sighet.

În ultima sâmbătă şi duminică din iulie 2011 au tras clopotele de înmormântare la Nuşeni,Zagra şi Odeşti.

A murit doamna Steluţa.....după o grea suferinţă.Puţini ştiu însă că suferinţa ei a durat toată viaţa.S-a bucurat puţin de libertate dar a murit cu conştiinţa împăcată că n-a trăit în zadar.

Zagra 8 august 2011

Profesor Rus Gavrilă

Şcoala Generală „Nicolae Drăganu” Zagra