Mesaj către tinerii preoţi: Nu distrugeţi Sfânta Tradiţie

Tradiţia şi religia au mers în lumea satului nostru împreună de secole. În ultimul timp, mulţi dintre preoţii noştri se implică în comunitate participând, împreună cu credincioşii, la evenimentele culturale de aici, mai mult fiind ei înşişi promotori ai tradiţiilor noastre. Preoţi precum Timoftei Găurean de la Agrieş, care a realizat un muzeu în Casa Parohială, Vasile Ciherean de la Lunca Ilvei, la rândul lui sculptor şi scriitor, mai tinerii Aurelian Poptean de la Mărişelu, care are un ansamblu şi organizează festivaluri sau Ioan Clapa de la Piatra, care i-a adunat pe tineri într-un ansamblu ce promovează cântecul străvechi, părintele Dan Cismaş din Maieru, pe care l-am văzut şi în costum popular, merită toată cinstea şi aprecierea. Sunt oameni de pe aceste meleaguri care au ştiut întotdeauna să aprecieze valorile strămoşilor noştri. Auzim că mai nou o parte din tinerii preoţi care vin în judeţul nostru încearcă să impună reguli noi, după cum au învăţat ei la şcoală. Astfel, neascultând doleanţele credincioşilor, ştirbesc din ceea ce numim nou Sfânta tradiţie. De exemplu, sunt preoţi care le-au interzis credincioşilor să mai meargă în faţa Sfântului altar când se iese cu darurile şi să nu se mai aşeze în genunchi pentru a li se pune pe cap Sfântul potir. De asemenea, să nu mai meargă când se iese cu evanghelia la fericiri pentru a o săruta, nici să nu se mai aşeze la părintele sub patrafir când se citeşte Evanghelia din acea duminică. Prin această tradiţie, oamenii se apropiau de Sângele şi Trupul Mântuitorului, dar şi de Cuvântul lui Dumnezeu prin sărutarea Evangheliei. La mersul în casă cu Sfânta Cruce sunt iarăşi lucruri pe care oamenii le moştenesc, bucurându-se de venirea în casă a preotului. Au fost, anul acesta, preoţi care i-au certat pe credincioşi pentru că i-au aşteptat cu bucate pe masă. Le spunem părinţilor veniţi în judeţul nostru de prin alte părţi că la noi omenia şi cinstea se vede şi prin aceste bucate aşezate pe masă. Şi chiar şi printr-un pahar de vin, care până la urmă este Sângele lui Hristos. Apoi să nu mai ieşi, de Bobotează, la râul din sat, pe motiv că este departe, la 10 minute de biserică, iarăşi este de neconceput, de când e lumea lume apele sfinţindu-se acum. Sau poate vrem ca râul să treacă prin faţa bisericii? De asemenea, sunt preoţi care nu ascultă nici măcar de sfaturile diecilor, a feţilor şi a consilierilor parohiali, fiind cazuri în care aceştia au fost înlocuiţi.
Toate aceste lucruri se fac de sute de ani, iar tinerii preoţi ar trebui să meargă şi ei mai departe cu sfânta tradiţie, să înveţe şi de la oamenii satului, chiar dacă ei au carte mai multă, să asculte şi pe văduva care, până la urmă, îşi dă banul Sfintei Biserici şi nu să vină cu reguli noi, ştergând ceea ce de sute de ani se moşteneşte. Poate aici un cuvânt de spus ar avea şi mai marii bisericii, să le explice acestor tineri păstori de suflete, cum trebuie să se comporte şi ei într-o comunitate. Altfel ne vom trezi că vor dispărea tradiţiile datorită unui preot care vine şi stă cinci ani într-o localitate. Pentru unele sate este, deja prea târziu. în ultimii ani au fost schimbate multe şi nimeni nu zice nimic. Dragi oameni de la sate, nu vă lăsaţi tradiţiile aşa de uşor, datorită celor care nu le cunosc. Spuneţi mai departe, dacă preotul nu vă ascultă, protopopilor şi ierarhilor. Sfânta Tradiţie trebuie să meargă mai departe.

Comentarii

20/01/16 15:14
George Carp

Tradiţiile şi obiceiurile creştine trebuie respectate fără discuţie. Improvizaţiile n-au ce căuta aici şi nici orgoliul unor preoţi tineri nefamliarizaţi suficient cu Sfânta Tradiţie a Bisericii Ortodoxe.Domnul Maximinian are dreptate, aşteptăm reacţiile unor preoţi cu experienţă.

20/01/16 23:11
Popa Ioan din v...

Domnule, faceti confuzie intre sfanta traditie, care e izvor al revelatiei divine, si traditiile marunte care exista la nivel de comunitate.
In rest aveti dreptate, multe din obiceiurile acestea locale au continuitate in istorie, dar sa stiti ca la baza lor nu e o traditie sfanta, de origine apostolica, si o traditie care a fost introdusa, acum sute de ani, tot de un preot de la tara. Cultul ortodox trebuie sa se omogenizeze, in asa fel incat atunci când un credincios ortodox merge la Moscova, Atena, Ierusalim sau Belgrad, sa recunoasca slujba din satul ei. Ce descrieti dvs acolo nu e sfanta traditie, ci se numesc inovatii liturgice, care sunt straine de tipicul ortodox de origine bizantina.
Insa toate aceste schimbari trebuie facute cu tact si rabdare.

21/01/16 00:29
Un preot, inca...

Nu doresc să intru într-o polemică cu cineva, dar nici nu pot să rămân indiferent când se subminează autoritatea unui preot când nu e cazul, ca in proverbul cu ȚÂNȚARUL și ARMĂSARUL.
Poate SUNT tânăr sau novicI, poate sunt fără tact cu prea mare entuziasm, dar nu lipsiți de bune intentii incât să apără la ziar ca mari făcători de rele, impertinenți sau comozi.
Spun acestea pentru că observ că toate obiceiurile au statut de Sfântă Tradiție, mai nou, ceea ce este o confuzie majoră. Una este Sf. Tradiție bimilenara sau MEMORIA VIE A BISERICII, și altceva sunt obiceiurile care pot să difere de la un sat la altul, de la un judet la altul, etc. până într-acolo încât ceea ce este firesc aici să fie strigător la cer dincolo. Deci Sf Taraditie e una obiceiurile sunt prea multe...
Riscul cel mare este că vom pierde din vedere esentialul.
Adică, Sf. Evanghelie n-a lăsat-o Domnul în lume ca să fie sărutată, sau ar putea fii acceptat și acest gest dar numai după ce Ea a fost deschisă, citită și mai ales trăită, aspecte la care mulți dintre noi suntem deficitari, inclusiv eu. Mai mult decât atât Sf Ev. este așezată pe un tetrapod în mijlocul Bisericii în fiecare duminică, preț de aprox. 30 de minute, tocmai pentru a fi sărutată și o fac doar puțini pentru că restul ajungem prea tărziu la biserică.
Apoi Potirul nu are menirea de a atinge creștetul cuiva ci acela de-a ne mijloci întâlnirea și unirea nemijlocită cu însuși Domnul Hristos. Nu-mi amintesc vreun cuvânt al Domnului care să pună accentul pe atingere, decât în episodul vindecării femeii cu scurgere de sânge, dar cred că este prea slab ca să-l umbrească pe un altul; „Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.Trupul este adevărată mâncare şi sângele Meu, adevărată băutură.Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru e”. (In 6, 53-56). Cât despre bunătățile cu care este așteptat preotul, este adevărat, reflectă dragostea și prețuirea, de care preotul se bucură sau s-ar putea bucura, din partea credincioșilor săi, cărora din păcate, poate, este singura dată din an când le cercetează casa. Dar dacă refuzul a fost in ajun de Bobotează mă inclin în fața acestui preot care știe că în această zi se AJUNĂ și după ajun se POSTEȘTE, așa ca BUNĂTĂȚILE trebuie să mai aștepte.
Ar mai fi multe de spus dar esentialul este să nu pierdem din vedere ESENȚIALUL. Altfel vom săruta niște coperți reci fără să le citim și fără să trăim cuprinsul; vom fi atinși de sf. potir dar nu-l vom consuma, ne vom bucura de mese întinse și nu vom experimenta niciodată bucuria de a posti împreună, și postul poate fi o bucurie, mai ales când știi că nu postești singur, credeți-mă! Amintesc doar textul din Romani: „nu cel ce se arată pe din afară e iudeu...Ci este iudeu cel întru ascuns...”

Din păcate sunt și alte lucruri care ar trebui schimbate (poate e mult spus), dar important este când? și mai ales cum? este motivată aceasta, în niciun caz „pentru că io-s POPA”.
Închei cu cuvintele părintelui Arsenie Boca: „Oamenii se roagă de Dumnezeu să-i scape de necazuri, iar Dumnezeu se roagă de oameni să-și schimbe viața.Socotiţi şi voi, care de cine să asculte întâi? IERTARE

21/01/16 10:48
George Carp

Domnule Popa Ioan, eu nu fac nici o confuzie. Sfânta Tradiţie-cu "T"- este dialogul viu şi permanent al Bisericii cu Mântuitorul Hristos, iar conţinutul ei este conţinutl Scripturii aplicat vieţii omeneşti. Tradiţia apostolică apare odată cu Biserica şi Biserica odată cu Tradiţia, aşadar Scriptura se naşte ulterior, în Biserică şi tocmai pe terenul Tradiţiei. Tradiţia cuprinde învăţături dogmatice, rânduieli de cult, dispoziţii cu privire la conducerea Bisericii. Ceea ce a afirmat domnul Maximinian nu sunt "tradiţii mărunte care există la nivel de comunitate" ci sunt tradiţii şi obiceiuri de cult adânc încetăţenite în toată ţara, eu le-am văzut în Ardeal, în Moldova, în Muntenia şi ele nu sunt "inovaţii", ci reprezintă dragostea şi smerenia credincioşilor în participarea lor la Sfânta Liturghie. Dumnezeu nu a dat Bisericii chiar toate amănuntele, credincioşii pot săruta hainele preoţilor fără ca acest fapt să fie scris undeva. Atingerea capului cu sfântul potir este ştiută de mine de 50 de ani. Aceste obiceiuri în cultul Bisericii ortodoxe sunt încetăţenite de sute de ani şi deja fac parte din Sfânta Tradiţie.Dacă vreţi inovaţii, uitaţi-vă la catolici.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5