Suplimentul "Răsunetul Cultural", realizat de Societatea Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud şi USR Cluj

Menuț Maximinian și poveștile sale americano-române

Icu Crăciun

Conform cărții lui Dorian Branea „Statele Unite ale românilor. Cărțile călătoriilor românești în America în secolul XX” (ed. Humanitas, 2017) până în 1900 puțini români au scris despre S.U.A.; numărul lor a crescut substanțial în secolul al XX-lea (în jur de 30). Între aceștia amintim câteva nume necunoscute ca: Iosif Șchiopul, C. L. Flavian sau George I. Duca, fiul prim-ministrului liberal I. G. Duca din perioada interbelică, asasinat de legionari, dar și câteva personalități ca: N. Iorga (cu „America și Românii din America”, în care „laudă ce e de lăudat și critică ce e de criticat”, din 1930), P. Comarnescu (cu al său „Homo Americanus” din 1933, o carte bine documentată), Mihail Ralea (cu penibilul său op „În extremul Occident” din 1955), Silviu Brucan și soția sa Alexandra Sidorovici - acuzatorul public la „Tribunalul poporului” în procesele intentate elitei politice și culturale - (cu „America văzută de aproape” din 1962, la fel de ridicolă ca a lui Ralea), urmați de C-tin C. Giurescu (cu „Jurnal de călătorie” în S.U.A. în anii: 1968, 1972, 1975 și 1976, publicat în 1977), Dan Grigorescu (cu „Marile canioane”, jurnal captivant de călătorie, publicat în 1979, și „La nord de Rio Grande” în 1986, ambele pline de informații utile), Romulus Rusan (cu „America Ogarului cenușiu”, o carte obiectivă, lucidă, din 1977). Cred că nu există sat din Ardeal care să nu fi avut cel puțin un ins atras de mirajul Eldorado-ului, mai cu seamă între 1890-1930; unii s-au stabilit acolo, ajungând oameni de ispravă, alții s-au întors cu câștiguri satisfăcătoare, adică atât cât să-și cumpere câteva pogoane de pământ și să-și ridice o casă.
După 1990, numărul scriitorilor care au scris cărți despre America a scăzut simțitor. Iată, însă, că un scriitor și jurnalist bistrițean – e vorba de Menuț Maximinian - a publicat una recent (la ed. Nico din Târgu-Mureș, 2017) cu titlul „Povești românești din New York – Romanian Stories in New York”. Aidoma celorlalți autori-călători, Menuț Maximinian își începe periplul american pe coasta de est a Americii, iar metropola Statuii Libertății îl va fascina cu cele aproximativ 5000 de zgârie-nori ai săi, „care îți dau dureri de gât”, Broadway-ul, Street 42, Central Park, blocul Chrysler, cartierul Harlem, furnicarul de pe Times Square (simbolul orașului, vizitată anual de peste 40 de milioane de oameni), Piața Statuii lui Columb, Manhattan-ul, Metropolitan Opera, Lincoln Center și, evident, celebrul metrou, fiecare cu imaginea des întâlnită în diverse filme de succes la box-office-uri, care au rulat și în țara noastră. Bineînțeles că și el se va îndrăgosti „necondiționat” de spiritul și farmecul american, căci americanii sunt, nu-i așa, „faini la chip și la suflet”, chiar dacă aici se vorbesc aproape 170 de limbi.
Întâlnirea cu preotul român Theodor Damian, păstorul unei biserici ortodoxe române din Astoria-New York, (care este și profesor universitar dr. la Metropolitan Colege, dar și poet), a fost providențială. Acesta va găzdui grupul scriitorilor bistrițeni (M. Maximinian, Dorel Cosma și Elena M. Câmpan) timp de două săptămâni, în perioada când orașul se pregătea de sărbătorile de iarnă.
Partea cea mai stufoasă a cărții o cuprinde secțiunea „Interviuri”, unde M. Maximinian stă de vorbă cu: Theodor Damian (autor a peste 30 de cărți publicate, pentru care România „în sine, oamenii în sine sunt frumoși, buni, minunați, dar sistemul, nu, din păcate”), Doina Uricariu (director al Institutului Cultural Român din New York, pentru care, în România, „oamenii de valoare sunt rejectați ca să se păstreze climatul mediocru” și „duce, prin instituțiile ei, una din cele mai proaste politici de promovare a culturii și artei naționale în America”), Vasile Bădăluță (manager al „Romanian Journal” din New York, care se bucură că a pus și el o cărămidă la imaginea României în America și speră să vină și rândul neamului nostru să se mândrească cu el, nu doar să roșească pentru ceea ce se întâmplă în România), Lia Lungu (jurnalistă și artistă plecată din Banat ce face cunoscut cântecul autentic țărănesc pe toate meridianele globului și crede că „vom ști să punem la groapa istoriei pe cei care ne-au frânat, ne-au dezbinat și ne-au înrăit”), Elena Mitru (prozatoare, în opinia căreia „punctul de legătură principal pentru comunitatea românească este biserica”, mai cu seamă că în zona New York-ului trăiesc în jur de 100000 de români), Mariana Terra (redactor-șef la „Romanian Journal” din New York, pentru care în S.U.A. „important este să faci muncă de performanță (…), dacă nu-ți faci datoria cum trebuie, pleci”, iar „România șchiopătează din cauza atitudinii oamenilor politici care nu înțeleg că cinstea este pe primul plan…”), Grigore Culian (manager al „New York Magazine”, fost muzician în formația „Romanticii” în România, pentru care „În Statele Unite nu poți răzbi prin minciună și impostură”) și Mircea Ghiță (profesor de matematică, pentru care „România trebuie să cultive oameni serioși care n-au nevoie de putere, n-au nevoie de bani, ci de onoare”).

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]