MEDITAȚIE LA DUMINICA A V-A DIN POSTUL MARE

Ce se petrece atunci când omul se spovedește?ex.sfânta Maria egipteanca

În duminica a cincia din sfântul și marele post sunt rânduite spre a fi citite la sfânta Liturghie două pericope evanghelice ,m-aș opri însă doar la una dintre ele din care am putea să învățăm cât de minunat poate lucra harul lui Dumnezeu în omul care se căiește de păcate.Să ne oprim pentru început la textul evangheliei:,,În vremea aceea unul din farisei L-a rugat pe Iisus să mănânce la el. Iisus a intrat în casa fariseului şi a şezut la masă. Şi iată o femeie din oraş, care era păcătoasă, aflând că prânzeşte în casa fariseului, a adus un vas de alabastru cu mir şi, stând înapoi lângă picioarele Lui şi plângând, a început să-I ude cu lacrimi picioarele şi cu părul capului ei să le şteargă; şi săruta picioarele Lui şi le ungea cu mir. Dar, văzând aceasta, fariseul care-L chemase a zis întru sine: omul Acesta, dacă ar fi prooroc, ar şti cine şi ce fel e femeia este aceasta care se atinge de El, ar şti că este păcătoasă. Atunci Iisus, răspunzând, a zis către el: Simone, am să-ţi spun ceva. Învăţătorule, spune, a zis el. Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci; dar, neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Deci spune-Mi: care dintre ei îl va iubi mai mult? Simon, răspunzând, a zis: gândesc că acela căruia i-a fost iertat mai mult. Iar Iisus i-a răspuns: drept ai judecat. Apoi, întorcându-se către femeie, i-a zis lui Simon: vezi pe femeia aceasta? Am intrat la tine în casă: apă de spălat pe picioare tu nu Mi-ai dat, ea însă Mi-a udat picioarele cu lacrimi şi le-a şters cu părul capului ei; sărutare nu Mi-ai dat, ea însă, de când am intrat, n-a contenit să-Mi sărute picioarele; cu untdelemn capul Meu tu nu l-ai uns, ea însă cu mir Mi-a uns picioarele. Pentru aceea îţi spun: iertate îi sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit. Iar cel căruia se iartă puţin puţin iubeşte. Şi a zis către ea: iertate îţi sunt păcatele! Atunci au început cei care şedeau cu Dânsul la masă să se întrebe în gândul lor: cine este Acesta care iartă şi păcatele? Dar Iisus a zis femeii: credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace.(Lc.7,36-50)
Câteva aspecte din viața Sfintei Maria Egipteanca-Sfânta Maria egipteanca a trăit în a doua jumătate a secolului al patrulea și începutul secolului al cincilea și a fost o tânără frumoasă iar frumusețea ei i-a adus multe ispite și a căzut în multe păcate trupești. Viața ei a fost consemnată de către Sfântul Sofronie Patriarh al Ierusalimului .El spune că Sfânta Maria a trăit în timpul vieții sale și că a auzit povestea ei de la un călugăr, prieten al Sfântului Zosima, cel care a întâlnit-o pe Sfântă.O treime din toată consemnarea vieții sale, o ocupă expunerea făcută la persoana întâi, în care Sfânta povestește despre viața sa păcătoasă, convertirea și plecarea în pustie.Maria a plecat de acasă la 12 de ani, în Alexandria timp de 17 ani, iar la vârsta de 29 de ani s-a convertit și a plecat în deșert-foarte probabil că fusese botezată în copilărie, de vreme ce nu se vorbește de vreun botez, după convertirea ei. Iar, în povestea ei, spune: „sunt protejată de Sfântul Botez”. Mai mult, putem presupune că a beneficiat de o educație creștină, deoarece prima sa rugăciune de pocăință i-o adresează Maicii Domnului.Convertirea Mariei a avut loc la praznicul Înălțării Sfintei Cruci, la Ierusalim, pe 14 septembrie atunci când a vrut să intre în biserica Sfântului Mormânt când o mână nevăzută a oprit-o să intre în sfântul locaș.Atunci a înțeles că viața era prea păcătoasă ca să poată intra în biserică și a hotărât să meargă în pustia Iordanului pentru a se căi de păcate.Acolo a petrecut 47 de ani în post și rugăciune,în pocăință și în multe nevoințe duhovnicești.Astfel a ajuns la o mare sfințenie,iar cînd se ruga se umplea de lumină și se ridica de la pământ,pentru că devenise mai mult duh decât țărână.Cu un an înainte de moartea sa, taina vieţii ei a fost descoperită unui părinte duhovnicesc, Cuviosului Părinte Zosima. Trimis fiind de Dumnezeu, acesta a găsit-o în pustie, a spovedit-o, a împărtăşit-o, iar apoi Maria l-a rugat pe Cuviosul Zosima ca anul următor, la aceeaşi vreme, să vină din nou, pentru că ea va muri atunci. Şi-a prevăzut şi prevestit, aşadar, ziua morţii. Înainte de a se împărtăşi, Maria Egipteanca s-a spovedit şi apoi a povestit Părintelui Zosima toată viaţa ei păcătoasă, de care se pocăise în toţi aceşti ani petrecuţi în pustie.Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca a trecut la Domnul în anul următor, după cum prevestise. Acelaşi Cuvios Părinte Zosima a îngropat-o şi a povestit altora viaţa ei. Iar, mai târziu, Sfântul Sofronie, patriarhul Ierusalimului, în secolul al VIII-lea, a scris Viaţa Cuvioasei Maria Egipteanca, iar Biserica a inclus această lucrare în cartea Triodului .Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca, pomenită la 1 aprilie, arată cât de minunat poate lucra harul lui Dumnezeu în omul care se pocăieşte.Pomenirea ei se face în această a cincea duminică din post, încă începând cu secolul al Xl-lea.Atât de mult schimbă harul lui Dumnezeu pe omul păcătos care se pocăieşte profund, încât îl poate ridica spre lumina împărăţiei cerurilor pe care o pregustă sfinţii încă din lumea aceasta. Cu alte cuvinte, pilda vieţii de pocăinţă şi sfinţenie a Sfintei Măria Egipteanca este o întărire spirituală şi o speranţă pentru toţi credincioşii, pentru toţi oamenii care doresc să se mântuiască, să-şi sfinţească viaţa.În cântările duminicii a cincea din Triod, Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca, ca urmare a ridicării ei prin pocăinţă, este numită “înger în trup” şi se arată cum a răstignit Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca patimile trupeşti şi a ajuns la învierea sufletului din moartea păcatului, sfinţindu-şi sufletul şi trupul cu ajutorul dumnezeiescului har.
De ce este sărbătorita Sfânta Maria Egipteanca în perioada postului mare?- În primul rând, ea este, prin excelență, un exemplu de pocăință creștină, căci a părăsit viața desfrânată pe care o ducea, trăind în deșert o viață de asceză extremă și de rugăciune, pentru dragostea lui Hristos. Postul Mare este, de asemenea, un timp de pocăință și, în ultima etapă a ostenelilor postului, ea este prezentată ca exemplu, pentru ca noi să perseverăm.În al doilea rând, deoarece ea a fost întâlnită de Sfântul Zosima în timpul Postului Mare, primind ultima împărtășanie în Joia Mare, murind în aceeași zi, Biserica a găsit de cuviință să fixeze o zi de sărbătorire specială pentru cea mai mare păcătoasă, care a ajuns la pocăință.În cele din urmă, ni se spune că, din ziua când Sfânta Maria a intrat în pustiul Iordanului, până a fost întâlnită de către Sfântul Zosima, au trecut 47 de ani. Numărul 47 este important pentru Postul Mare, deoarece noi suntem încurajați să imităm viața Sfintei în această perioadă de post, care durează 40 de zile, pentru perioada Postului Mare și încă 7 zile, în timpul Săptămânii Patimilor. Este ca și cum Sfinții părinți ne-ar încuraja, întrebându-ne: Dacă Sfânta Maria a dus o asemenea viață timp de 47 de ani, nu am putea și noi să facem la fel timp de numai 47 de zile, pentru a întâmpina Învierea Domnului cum se cuvine.Ca și duminica sf.Ioan Scărarul ,duminica cuviasei Maria egipteanca ne pregătește să înaintăm duhovnicește spre sâmbăta lui Lazăr,duminica Floriilor și săptămâna sfintelor patimi ale Domnului,pentru a intra apoi în lumina și bucuria sfintelor Paști.
Ce se petrece atunci când te spovedești?-
Este titlul pe care l-am dat acestei meditații și de aceea aș încerca să răspund pe scurt acestei întrebări.Nu înainte de a spune că Sfintele Taine sunt lucrări văzute prin care în chip nevăzut se revarsă harul lui Dumnezeu.Spovedania,mărturisirea sau pocăința este una dintre Tainele Bisericii. Prin mărturisirea cu părere de rău (pocăința) a păcatelor, inaintea preotului duhovnic, Iisus Hristos Însuși ne iartă păcatele și ne dă harul Sfântului Său Duh, spre tămăduire și spre mântuire.Spovedania nu se face numai pentru impărtășirea cu Sfintele Taine, ci și pentru cunoașterea de sine, pentru primirea dezlegării de sub osânda păcatelor săvârșite, pentru slăbirea patimilor care ne înrobesc și pentru întărirea nădejdii de mîntuire.
Cum ar trebui să ne mărturisim păcatele ?Sfântul Nicodim Aghioritul definește mărturisirea păcatelor astfel: "Spovedania este destăinuirea rostită a faptelor, a cuvintelor și a gândurilor viclene , făcută de bună voie ,cu frângerea inimii cu osândire de sine ,limpede, fără rușine, către un duhovnic rânduit canonic."Așadar spovedania trebuie să fie făcută de bună voie,sinceră,completă,cu părere de rău și cu făgăduință de îndreptare.Pentru că ne spune sf.Ioan Gură de Aur:,,că nici un păcat nu este așa de mare care să nu poată cuceri generozitatea Stăpânului”.
Ce ne aduce spovedania? –multe și frumoase sunt toate darurile pe care ni le oferă sf.Spovedanie,haideți să ne oprim la câteva dintre ele:
-cunoașterea de sine este cheia către viața cea adevărată. Oricare altă cunoaștere și putere este inferioară acesteia, drept pentru care, Sfinții Părinti spun: "Acela care iși vede păcatele este mai mare decât acela care invie morții."
-dezlegarea păcatelor-prin păcat omul se împotrivește voii lui Dumnezeu,iar păcatele sunt asemenea unor pietre pe care sufletul nostru le cară în spate.Pentru că sunt lucruri în lumea aceasta pe care soțul nu le poate spune soției,soția soțului,părinții copiilor,copiii părinților,prietenilor nici vorbă și atunci este bine să le spunem duhovnicului, să dai jos de pe suflet povara ta,să primești un sfat și să primești dezlegare de păcatele săvârșite prin mâna preotului care aprimit puterea de a lega și dezlega păcatele oamenilor potrivit cuvintelor lui Iisus care zice:,luați Duh Sfânt cărora ve-ți ierta păcatele ,iertate vor fi și la care le ve-ți ține ,ținute vor fi”.
-Slăbirea patimilor -Când săvârșim, in mod repetat, același păcat, noi ne aflăm inrobiți de către o patimă. Scăpăm din robia unei anumite patimi în măsura în care ne recunoaștem slăbiciunea și scoatem la lumină duhul necurat. Pocăința ne vindecă trecutul, iar dorința de indreptare ne luminează prezentul.Spovedania implică mărturisirea faptelor, a cuvintele și a gândurile străine de Dumnezeu. Mărturisirea tuturor gândurilor este vitală pentru sănătatea sufletească a celui care se spovedește, căci gândurile sunt semințele care fac să incolțească viitoarele fapte
-Intărirea nădejdii de mântuire -mărturisindu-ne cât mai des păcatele, primim de la Dumnezeu o tot mai mare nădejde de mântuire. Prin urmare spovedania ne aduce pacea cu Dumnezeu,cu aproapele și cu noi înșine și culminează cu sf.Împărtășanie.Două lucruri mai vreau să spun și cu acestea închei:nu trebuie să ne spovedim și să ne împărtășim pentru că se apropie Paștile sau Crăciunul ,ci ne spovedim și ne împărtășim ca să fim de-a pururea cu Domnul ,de aceea:mărturisiți-vă Domnului că este bun că-n veac este mila Lui”Amin!

USR-PLUS

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]