Meditaţie la Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi

AICI şi DINCOLO ,sau o pildă despre întâlnirea cu noi înşine şi cu faptele noastre
Ne-o spune sfânta evanghelie de astăzi:,,Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale. Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci va zice împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine. Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei? Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat? Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine? Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintre-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut. Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mînânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi nu M-aţi primit; gol şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat. Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit? El însă le va răspunde zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut. Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică”.(Mt 25,31-46) . Evanghelia de astăzi vrea să ne arate cum trebuie să ne comportăm faţă de aproapele nostru,pentru că faptul acesta ni se va face cunoscut la Judecata din urmă. În Hristos vom vedea atunci chipul fiecărui om; în fiecare om vom vedea o rază a feţei lui Hristos şi neiubind un om, pe Hristos nu L-am iubit în acel om . Însă am putea spune că tabloul judecăţii finale ne cutremură pe toţi, iar ideea că istoria în curgerea ei se v-a încheia printr-o judecată universală pe unii îi sperie iar pe alţii îi mângâie.Îi sperie pe cei care,poate,pentru unele etape din viaţa lor nu ar vrea să dea socoteală.Îi mângâie pe cei cu care ,poate soarta a fost nedreaptă,pentru că au fost umiliţi,nedreptăţiţi sau aruncaţi în anonimat şi de aceea pentru ei judecata obştească este o adevărată consolare(prTofană).Poetul Alexandru Vlahuţă, în poezia ,,Triumful Aşteptării”ne arată că:există o dreptate a morţii-fiecare trebuie să moară şi există o dreptate a judecăţii ,pentru că fiecare îşi v-a lua răsplata sa.Dacă prima venire a Mântuitorului a fost întru umilinţă pentru a săvârşi în Sine opera de mântuire-cea de-a doua v-a fi întru slavă pentru a judeca lumea.Aşa cum mărturisim în simbolul de credinţă:,,şi iarăşi v-a să vină cu slavă să judece vii şi morţii”.Din cărţile Vechiului Testament aflăm cum Dumnezeu a judecat şi pedepsit lumea:a pedepsit lumea prin potop,cetatea Sodomei şi a Gomorei,Egiptul şi Babilonul,Ninive şi Ierusalimul,iar ruinele lor sunt grăitoare până astăzi.Pe mai departe să ne oprim şi să vedem asupra cel puţin trei lucruri:
1)Timpul când v-a avea loc judecata universală,şi cine v-a face judecata?-aceasta v-a avea loc la a doua venire a Mântuitorului,când pe norii cerului v-a veni întru slavă cu sfinţii îngeri şi v-a fi precedată de învierea morţilor.Iar la judecată v-a avea loc schimbarea într-o clipă,a celor aflaţi în viaţă,din trupuri muritoare şi stricăcioase în trupuri nemuritoare şi nestricăcioase.Deşi Dumnezeu în Sfânta Treime,este Judecătorul tuturor,Tatăl nu v-a judeca pe nimeni,ci toată judecata a dat-o Fiului.Judecata este un act împărătesc,ca şi pogorârea la iad,învierea şi proslăvirea Sa şi El v-a judeca toţi vii şi morţii.Dar de la judecată vor fi exceptaţi Maica Domnului şi Sfinţii Îngeri.Abia acum se pot cunoaşte faptele oamenilor şi consecinţele sau urmările în bine sau în rău peste veacuri sau generaţii.Ziua Judecăţii nu e ceva absurd. Ea este în perfect acord cu dreptatea lui Dumnezeu. Dreptatea cere răsplătirea binelui şi pedepsirea răului. Sfântul Ioan Gură de Aur, vorbind despre Judecata din urmă, zice că Dumnezeu o va face pentru două motive: să-Şi facă dreptate Lui Însuşi şi să facă dreptate aleşilor Săi
2)Care vor fi caracteristicile judecăţii-judecata v-a fi:
a)-universală-deoarece i se vor supune toţi oamenii din toate locurile şi din toate timpurile;
b)-solemnă-judecătorul a şezut şi cărţile sau deschis pentru că Mântuitorul Hristos şezând pe scaunul Măririi Sale,înconjurat de îngeri,apostoli şi sfinţi,va reprezente cea mai înaltă autoritate judecătorească;
c)-publică-se v-a face în faţa tuturor.Vorbind despre aceasta sf. Maxim Mărturisitorul zice:,,şi se vor citi faptele noastre,ale tuturor şi se va face dezgolirea celor ascunse,când toţi îşi vor recunoaşte reciproc păcatele,cum îşi citeşte fiecare ,fără greşeală cartea conştiinţei sale” ;
d)-dreaptă-fiindcă cel care face judecata,este judecătorul cel drept şi Acesta cunoaşte nu numai faptele ci şi gândurile cele mai ascunse ale oamenilor.Criteriul după care se va face judecata v-a fi împlinirea sau neîmplinirea faptelor iubirii faţă de aproapele ;
e)definitivă şi veşnică-împotriva ei cel judecat nu va putea face apel,întrucât conştiinţa fiecăruia va înregistra dreptate hotărârii;
f)-supremă-deoarece v-a fi făcută de judecătorul suprem,care are toată puterea în cer şi pe pământ;
g)înfricoşătoare pentru toţi cei care participă la ea:pentru îngeri-pentru că li se va face o descoperire a planului lui Dumnezeu,pentru drepţi –care nu sunt siguri că vor da un răspuns bun,pentru păcătoşi-care se cutremură de soarta cei aşteaptă;
h)-dreptul Judecător nu v-a lua interogatorii nu v-a asculta martori,nu v-a cere dovezi,deoarece cunoaşte totul.Cei judecaţi îşi vor privi trecutul ca într-ooglindă.(Teol.Dogmatică,Buc.1991,p,388)
Iar locul unde se va face judecata v-a fi pământul transfigurat,unde fiul lui Dumnezeu a fost batjocorit şi umilit şi unde oamenii au trăit.Şi odată cu judecata universală va înceta împărăţia harului şi va începe împărăţia fiului lui Dumnezeu.
3) Ce mesaj vrea să ne transmită această evanghelie?-la judecată nu v-om fi întrebaţi în primul rând de câtă credinţă am avut,de cât de mult ne-am rugat sau cât de mult am postit,ci de atitudinea pe care noi am avut-o faţă de aproapele nostru- de câtă milă ,compasiune sau dragoste.Pentru că fie că vrem, fie că nu vrem,fie că ne place fie că nu ne place,în viaţa noastră a fiecăruia vine o vreme şi ne va veni şi nouă vremea când v-a trebui să părăsim această lume,dar atenţionându-ne totodată că v-a trebui să dăm socoteală de toate faptele pe care le-am făcut.De aceea evanghelia de azi vrea să ne arate o cale care este la îndemâna fiecăruia care ne poate duce la rai: aceea a făptuirii binelui, a ajutorării celor în nevoi. Pentru că la judecată nu vom fi întrebaţi numai de răul pe care l-am făcut, ci de binele pe care puteam să-l facem şi nu l-am făcut. Dumnezeu nu ne va judeca doar pentru cât am acumulat într-o relaţie directă, personală cu El,Dumnezu nu ne va judeca doar faţă de felul cum ne-am comportat faţă de El, ci şi pentru lucruri care ţin de relaţiile interumane,adică de felul cum ne-am comportat faţă de aproapele, ca rezultat al apropierii şi comuniunii cu El. Nu ne putem apropia de Dumnezeu dacă-l ignorăm pe aproapele nostru. Făcându-ne aproape celui de lângă noi, Dumnezeu ni se face nouă aproape.Cele şase întrebări din parabolă califică pentru rai sau iad întreg conţinutul vieţii noastre. Ele pot fi interpretate atât material, cât şi spiritual. Putem să dăm o pâine celui flămând sau un pahar de apă celui însetat, dar putem în egală măsură să-l sprijinim pe cel flămând şi însetat de dreptate, cunoaştere şi adevăr. Putem să renunţăm la comoditatea noastră pentru a găzdui un străin, dar în acelaşi timp trebuie să fim lumina pentru cel străin de Dumnezeu şi rătăcit în credinţă sau fără speranţă. Pe cei goi de fapte, pe cei roşi de bolile sufletului, pe cei aflaţi în temniţa păcatului îi putem ajuta cu o vorbă bună şi cu rugăciune. Poate că nu avem întotdeauna ceva material, dar putem întotdeauna ajuta nu numai dând ceva din mână, ci dând ceva din inimă. Bucuria dăruirii să fie mai mare decât darul.Dumnezeu încearcă inimile noastre prin cei care au nevoie de ajutorul nostru .Astfel, să nu uităm niciodată de om, de omul de lângă noi.Amin!