Meditaţie la Duminica a III-a după Rusalii

Pr. Vasile Beni

(Despre grijile vieţii Mt. 6,22-33)
" Să căutăm ca Dumnezeu să devină împărat al minţii, al inimii şi al voinţei noastre” – Sf. Teofan Zăvorâtul

Sf. Evanghelie din Duminica a III-a după Rusalii ne arată sensul adevărat al vieţii creştine şi modul în care trebuie să trăim viaţa ca oameni liberi din punct de vedere spiritual. Hristos Domnul începe cuvântul Său printr-o observaţie, spunând: „Luminătorul trupului este ochiul, dacă va fi ochiul tău curat tot trupul tău va fi luminat, iar dacă va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat” (Mt. 6, 22)
Sfinţii Părinţi au interpretat lumina aceasta a ochiului sufletesc, ca fiind conştiinţa sau discernământul, prin care omul distinge între bine şi rău, între sensul adevărat al vieţii ca legătură cu Dumnezeu şi viaţa trăită în uitare de Dumnezeu.
Mântuitorul Iisus Hristos vrea să ne spună că dacă avem conştiinţa curată şi gândire înţeleaptă, viaţa noastră se umple de lumină.
Însă dacă raţiunea sau discernământul omului sunt întunecate de patimi egoiste şi de gânduri necurate, atunci viaţa omului pe pământ devine o existenţă întunecată.
Dacă suntem atenţi la cursul vieţii noastre, fiecare suntem nişte căutători: pruncul caută sânul mamei ca să se poată hrăni, elevul, studentul şi tânărul să-şi croiască un drum în viaţă, părinţii să ofere cele necesare copiilor, iar cei în vârstă se pregătesc pentru marea trecere – şi toţi laolaltă, dar şi fiecare în parte, îl căutăm pe Dumnezeu.
Foarte mulţi îl căutăm pe Iisus în fel şi chip, deşi mulţi l-au aflat, pentru că: dacă nu m-ai fi aflat nu m-ai fi căutat”, cum să înţelegem de ce să-L căutăm dacă L-am aflat.
Dar, pe Dumnezeu după ce L-ai aflat nu poţi decât să-l cauţi mereu. Pentru că există în viaţă căutări fără sens – important este pe cine căutăm – şi căutându-L pe Iisus, căutăm împărăţia lui Dumnezeu – pregătită nouă de la întemeierea lumii.
În Evanghelia care se citeşte astăzi, Mântuitorul ne spune că trebuie să dăm prioritate sau întâietate vieţii spirituale şi libertăţii noastre sufleteşti pentru a nu fi înrobiţi de bunurile materiale, ci să ne îngrijim mai întâi cum se prezintă sufletul nostru în faţa lui Dumnezeu, prin îmbrăcămintea spirituală pe care i-o dăm având mintea şi inima luminate de rugăciune şi fapte bune.
A căuta mai întâi împărăţia lui Dumnezeu înseamnă a ne hrăni mai întâi cu daruri spirituale.
Întrucât Mântuitorul Hristos ne învaţă că Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să fie preocuparea primă şi esenţială a vieţii noastre, Biserica a pus în practică această învăţătură din Evanghelie şi prin faptul că atât rugăciunea rostită înainte de mâncare, cât şi cea rostită după mâncare se referă la împărăţia lui Dumnezeu. Astfel, înainte de masa de prânz rostim rugăciunea „Tatăl nostru”, în care mai întâi cerem: „Vie împărăţia Ta”…, iar apoi zicem „pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi”.
În rugăciunea rostită după masa de prânz cerem: „şi nu ne lipsi pe noi nici de cereasca Ta împărăţie”.
Observăm aici legătura dintre prezenţa sau harul împărăţiei cereşti, ca hrană spirituală pentru suflet, şi mâncare, ca hrană materială pentru trup.
Ce este împărăţia lui Dumnezeu? – nu este mâncare şi băutură, ci dreptate şi pace şi bucurie în Duhul Sfânt. Împărăţia lui Dumnezeu este comuniunea de viaţă şi iubire veşnică a Preasfintei Treimi cu sfinţii îngeri şi cu oamenii sfinţi care împlinesc în viaţa lor voia lui Dumnezeu.
Împărăţia lui Dumnezeu sau împărăţia Sf. Treimi este tainic, prezentă în Biserică şi este simbolizată de spaţiul Sf. Altar din care creştinii primesc Sf. Euharistie ca arvună a vieţii veşnice.
Să ne ajute Hristos Domnul Mântuitorul lumii, să trăim ca oameni duhovniceşti liberi care caută mai întâi împărăţia iubirii lui Dumnezeu prin rugăciune şi fapte bune spre slava Sf. Treimi şi spre mântuirea noastră.
Amin!

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5