Meditaţie la Duminica a 5-a după Rusalii

(Vindecarea celor doi demonizaţi din ţinutul Gadarei)

Prin patima ,,iubirii de avuţie” diavolul îl îndepărtează pe om de Dumnezeu ,dar şi de aproapele său

Textul evangheliei:,,În vremea aceea, când a trecut Iisus dincolo, în ţinutul Gherghesenilor, iată că L-au întâmpinat doi îndrăciţi, care ieşeau din morminte, foarte furioşi, încât nimeni nu putea să treacă pe drumul acela. Şi iată au început să strige şi să zică: ce ai cu noi Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti? Şi era departe de ei o turmă mare de porci la păscut. Iar diavolii îl rugau, zicând: dacă ne scoţi afară, dă-ne voie să ne ducem în turma de porci. Atunci El le-a zis: duceţi-vă! Iar ei, ieşind, s-au dus în turma de porci; şi îndată toată turma de porci s-a aruncat de pe ţărm în mare şi s-a înecat în apă. Atunci păzitorii au fugit şi, ducându-se în oraş, au povestit tot ce se petrecuse şi cele întâmplate cu cei îndrăciţi. Îndată tot oraşul a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să plece din ţinutul lor.Şi intrând în corabie, Iisus a trecut dincoace şi a venit în oraşul Său”(Mt.8,28-34)                                        

În duminica a 5-a după Rusalii, ne este zugrăvită pericopa evanghelică de la Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei, în care Iisus vindecă doi demonizaţi din ţinutul Gadara, ţinut situat pe un munte la est de Râul Iordan şi la 10 km sud-est de Marea Galileii. Impactul emoţional de la începutul relatării este foarte mare deoarece cei doi demonizaţi ne sunt prezenţaţi ca nişte oameni foarte cumpliţi, care ieşeau din morminte nelăsând pe nimeni să treacă pe calea aceea. Punând stăpânire pe aceşti oameni, satana vrea să-i facă primejdioşi pentru semenii lor, să-i facă incapabili să trăiască în comunitate. Diavolul îi îndepărtează pe oamenii pe care îi stăpâneşte, atât de Dumnezeu cât şi de semenii lor. Prin intermediul patimilor, diavolul conduce sufletele lor, cei doi devenind sclavi ai propriilor păcate. Cei doi devin sălaş diavolilor, Dumnezeu fiind absent din sufletele lor. Cei doi îl întâmpină pe Mântuitorul Iisus Hristos strigând: Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Din această întrebare adresată Mântuitorului, deducem faptul că diavolul, care stăpânea sufletele celor doi, este deranjat de prezenţa lui Hristos şi totodată recunoaşte în persoana lui Hristos, dumnezeirea. Iată  că spre surprinderea noastră chiar şi diavolul crede şi se cutremură. Diavolul crede în existenţa lui Dumnezeu, dar unii oameni nu cred, se declară atei, fiind nebuni după cum spune psalmistul David: “Zis-a cel nebun întru inima sa: Nu este Dumnezeu” (Ps 13,1; 52,1). Diavolul crede în existenţa lui Dumnezeu pentru că ştie de unde a fost alungat şi ştie puterea infinită a lui Dumnezeu, care a adus toate de la nefiinţă la fiinţă. Sunt oameni care nu cred în existenţa lui Dumnezeu, dar sunt alţi oameni care nu cred în existenţa diavolului şi aceasta este cea mai mare viclenie a diavolului, să-l facă pe om să creadă că diavolul nu există. Astfel, satana poate lucra în voie. Îl poate ispiti pe om, care căzând în păcat devine cu timpul rob al păcatului, devine pătimaş, şi se depărtează de Dumnezeu. În dialogul început cu Mântuitorul, diavolul continuă cu încă o întrebare sugestivă: Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti? Iată că diavolul ştie că Mântuitorul urmează să vină la sfârşitul lumii ca să dea fiecăruia răsplata pentru faptele sale şi se cutremură de Judecata Mântuitorului. Diavolul este mai treaz decât unii oameni, care cuprinşi de patimi nu vor să se întoarcă la Dumnezeu, dar nici nu pun mare preţ pe Judecata de Apoi şi pe răsplata pe care o vor primi pentru faptele lor. Aceşti oameni nu se tem de cuvintele lui Hristos: “Duceţi-vă de la Mine blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui” (Matei 25,41.Sfântul Evanghelist Matei arată în continuare supunerea necondiţionată a diavolului faţă de Mântuitorul Iisus Hristos: Iar demonii Îl rugau, zicând: Dacă ne scoţi afară, trimite-ne în turma de porci. Prin această rugăminte diavolul dovedeşte încă o dată viclenia sa nemărginită, deoarece doreşte ca în schimbul celor două suflete omeneşti pe care le stăpânea să obţină puterea asupra unei turme de porci aflată în apropiere, cu scopul să o piardă pe aceasta aruncând-o în mare. În atotştiinţa Sa, Mântuitorul Hristos, ştiind intenţia vrăjmaşului, dar ştiind şi afacerile nu tocmai curate ale gadarenilor, le îndeplineşte rugămintea spunându-le: Duceţi-vă. Această decizie avea să-I aducă lui Hristos izgonirea din acele ţinuturi de către locuitorii cetăţii Gadara, care prin pierderea porcilor îşi pierdeau avuţia, pentru că ei aveau ca îndeletnicire comerţul cu porci.Aşadar aici avem prezentată tipologia omului iubitor de avuţie care nu-l preţuieşte pe aproapele, dar nici pe Dumnezeu. Locuitorii Gadarei în loc să se bucure pentru că doi semeni de-ai lor, care erau munciţi rău de diavoli, au primit vindecare de la Hristos, ei sunt supăraţi deoarece şi-au pierdut averea. Să ne uităm cu atenţie şi la păzitorii porcilor, care au şi ei corespondent în lumea contemporană: sunt asemenea oamenilor care îi văd pe semenii lor că au renunţat la unele patimi şi s-au întors spre Dumnezeu, şi în loc să se bucure sau să facă şi ei la fel, ei încep să vorbească în batjocură spunând altora că cei care s-au îndreptat s-au pocăit. Imaginaţi-vă ce suflete bolnave şi chinuite au aceşti oameni. Să fim atenţi  pentru că viclenia diavolului este fără margini, deoarece el ne înfăţişează păcatul ca pe ceva nevinovat; nu ne arată consecinţele păcatului, mai mult decât atât ni-l arată ca pe ceva folositor. Hristos Răscumpărătorul a venit pe pământ tocmai pentru a smulge pe om din această înşelare pierzătoare şi a reaşeza în el chipul lui Dumnezeu şi asemănarea lui Dumnezeu şi a-l face făptură nouă şi a-l uni iarăşi cu Dumnezeu. Sfântul Nicolae Cabasila, în cartea sa “Despre viaţa în Hristos” afirmă: “Numai Împărtăşania poate aduce iarăşi la viaţă pe cei ce au murit din cauza păcatelor. Fiindcă omul căzut nu se poate ridica prin puteri omeneşti, după cum nici răutatea omenească nu se poate ispăşi prin vrednicie omenească.” Prin primirea cu vrednicie a Sfintei Împărtăşanii “Însuşi Domnul Iisus Hristos ne umple sufletul şi opreşte săgeţile viclene care sunt aruncate din afară asupra noastră, adăpostindu-ne de orice atac ar veni, pentru că El este scăparea noastră.” (Sf. Nicolae Cabasila)                         

Ce mesaj vrea să ne transmită această evanghelie?Dacă ar fi să ne oprim asupra unei realităţi care reiese din evanghelia acestei duminici şi nu numai, am putea spune că ceea ce deosebeşte învăţătura Mântuitorului Iisus Hristos de celelalte învăţături,este faptul că ea se potriveşte tuturor vremurilor,tuturor locuitorilor şi tuturor oamenilor.Şi întâmplarea din ţinutul Gadarenilor are şi astăzi aceiaşi putere de convingere,aceiaşi  valoare morală şi aceiaşi dumnezeiască lumină. Ne întrebăm poate de ce Iisus a ascultat de diavol sau cum adică Dumnezeu ascultă de diavol şi întreţine dialog cu ei?Răspunsul ar fi că Dumnezeu le ascultă acum dorinţa pentru a le arăta lor şi nouă că diavolii nu pot face nimic dacă Dumnezeu nu le permite sau îngăduie.Şi atunci de ce Dumnezeu îi îngăduie dacă toate faptele lui sunt împotriva noastră şi a lui Dumnezeu?Cred că răspunsul ar fi :că Dumnezeu şi lui şi nouă ne respectă libertatea.                                                  

Ne-am mai putea întreba de ce le-a îngăduit să intre în turma de porci ?pentru că producând o pagubă materială locuitorii să fie determinaţi să-l alunge din ţinutul lor.Ei nu ştiau că alungându-L nu vor mai beneficia de cuvântul ,minunile şi de prezenţa Sa dumnezeiască.Şi nu de puţine ori şi pe noi Iisus ne deranjează ,pentru că punem partea materială înaintea sufletului.Dar atenţie!- într-o familie ,într-o societate unde nu e Iisus-nu e viaţă pentru că El e viaţa.Într-o societate unde nu e pace-nu e Iisus pentru că El e domn al păcii.Într-o societate unde nu e Iisus, nu e progres-de ce ?-pentru că fără de Mine nu puteţi face nimic.Iar evanghelia duminicii de astăzi ne arată că Iisus ne respectă opţiunea şi pleacă-dar acolo unde nu e Iisus cel rău îi ia locul.Să nu fim ca cei din ţinutul Gadarei ,care L-au rugat pe Iisus să plece de la ei –ci să-L rugăm să rămână cu noi în toate zilele vieţii noastre.Interesant este totuşi cum unii îL alungă pe Iisus din viaţa lor,iar alţii îL roagă să rămână.Noi ce facem îL alungăm ?-dar pe cine punem în locul Lui.Să ne imaginăm cum este viaţa noastră cu Iisus care este pace,bucurie ,ajutor şi binecuvântare-dar şi cum ar arăta viaţa noastră fără de Iisus-adică o viaţă fără binecuvântarea lui Dumnezeu.Evanghelia duminicii de astăzi  ne arată că trebuie să-L primim pe Dumnezeu să stăpânească fiinţa noastră,chiar dacă acest lucru presupune luptă şi efort duhovnicesc.Sa-L acceptăm şi să-L iubim, bineştiind că celui care iubeşte nimic nu I se pare greu.Amin!

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]