Meditaţie la Duminica a 20-a după Rusalii

(Învierea fiului văduvei din Nain-ev.Luca 7,11-16)

Moartea trupului este despărţirea sufletului de trup,iar moartea sufletului este despărţirea sufletului prin păcat de Dumnezeu

Textul evangheliei:,,În vremea aceea s-a dus Iisus într-un oraş numit Nain, şi împreună cu Dânsul mergeau mulţi ucenici ai Lui şi popor mult. Iar când s-au apropiat de poarta oraşului, iată scoteau un mort, singurul fecior al maicii sale, şi era ea văduvă; iar din oraş popor mult era cu dânsa. Şi, văzând-o Domnul, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: nu mai plânge. Atunci, apropiindu-se, s-a atins de cosciug, iar cei care-l duceau au stat şi El a zis: tânărule, ţie îţi zic, scoală-te!Iar cel ce fusese mort s-a sculat în sus şi a început să vorbească. Iar Iisus l-a dat maicii sale. Şi frică i-a cuprins pe toţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: un prooroc mare s-a ridicat între noi, şi: Dumnezeu a cercetat pe poporul Său”.Din textul acestei evanghelii ni se spune că Mântuitorul în activitatea Sa dumnezeiască şi-a îndreptat paşii într-una din zile spre cetatea Nainului,un sat din ţinutul Galileii foarte aproape de muntele Tabor.Aici a săvârşit o mare minune arătându-şi iarăşi dumnezeirea Sa înviind un tânăr din morţi.Dacă suntem atenţi evanghelia ne arată sau vrea să ne vorbească despre cele două feluri de a ne comporta pe parcursul vieţii noastre.Am spus despre cele două feluri de comportament ,primul negativ,făcând fapte rele,iar cel de-al doilea pozitiv facând fapte bune şi privind spre Dumnezeu.                                                          

1)-Ce este moartea,dar moartea spirituală sau sufletească?- Cred că sunt întrebări la care fiecare dintre noi aşteptăm sau am vrea să auzim un răspuns.Pentru că fie că vrem ,fie că nu vrem,fie că ne place,fie că nu ne place,toţi ne îndreptăm spre moarte.De aceea am putea spune că prin moarte ,în sens propriu se înţelege despărţirea sufletului de trupul muritor,care se dă pământului din care a fost făcut,iar sufletul se înalţă la cer,în locul celor fericiţi ,al drepţilor,în sânul lui Avraam,sau în locul de chin al celor nefericiţi,în chinurile iadului.O singură moarte n-a avut drept cauză păcatele personale,sau cel strămoşesc:moartea lui Iisus Hristos care a fost o moarte ispăşitoare pentru păcatele lumii şi pentru mântuirea ei.Sfânta scriptură vorbeşte de mai multe feluri de moarte:a)moartea trupească-prin despărţirea sufletului de trup,la capătul anilor sau vieţii;b)moartea violentă –ca urmare a unui păcat ca cel care blestemă pe tatăl său sau pe mama sa;c)moartea pentru credinţă –cum a fost cazul sfinţilor şi a tuturor martirilor.  În fapt, în sensul exact, despărţirea sufletului de trup nu constituie moartea propriu zisă; aceasta e numai consecinţa morţii. Există însă o moarte incomparabil mai îngrozitoare ! „Moartea adevărată – zice preacuviosul Macarie cel Mare – e ascunsă înlăuntru, în taina inimii şi, prin aceea, omul de din afară a murit de viu. Dacă cineva a trecut în taina inimii de la moarte la viaţă, acela într-adevăr trăieşte în veci şi întru aceasta nu mai moare. Întru aceasta moartea sfinţilor e numită şi adormire”.Sfântul Grigore, arhiepiscopul Tessalonicului, zicea: „la fel cum despărţirea sufletului de trup este moartea trupului, tot aşa şi despărţirea omului prin păcat de Dumnezeu, este moartea sufletului şi în aceasta si constă propriu zis moartea trupească. Această moarte a fost indicată de Dumnezeu prin porunca dată în rai când a zis: în ziua în care ai să mănânci din el vei muri. Atunci a murit sufletul Iui Adam despărţindu-se de ascultarea lui  Dumnezeu; cu trupul el a mai trăit  de atunci pâna la nouă sute treizeci de ani. Această moarte care i-a lovit sufletul pentru  neascultare, nu doar că face sufletul netrebnic, dar îşi răspândeşte blestemul asupra întregii umanităţi, loveşte omul în întregul său, însuşi trupul e supus multor trude, suferinţei şi putrezirii. Atunci, după omorârea omului lăuntric prin neascultare, a auzit adamul de lut: blestemat va fi pământul în lucrările tale, în suferinţă ai să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale. Spin şi pălămidă îţi va rodi el şi te vei hrăni cu iarba câmpului! În sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce”.Mântuitorul lumii a numit morţi pe toţi oamenii contemporani existenţei Sale pe pământ, care nu luau în seamă atotsfânta Lui învăţătură, necesară mântuirii, singura de trebuinţă pentru viaţa adevărată a omului. Domnul a numit morţi pe acei vii după trup care erau într-adevăr morţi, cu sufletul omorât.Ce înseamnă să fii mort în păcate ?-păcatul şi moartea sunt inseparabile.Prin păcat ne opunem voii lui Dumnezeu prin gând ,faptă şi  cuvânt,pentru că cei ce păcătuiesc se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu,am putea spune că îl răstignesc a doua oră   .Prin păcat şi moartea spirituală ne despărţim sau ne îndepărtăm de Dumnezeu.Prin urmare trupul trăieşte doar dacă în el locuieşte sufletul.Iar sufletul trăieşte doar dacă în el locuieşte Dumnezeu.Iar dacă moartea trupului e despărţirea sa de suflet,moartea sufletului e despărţirea lui de Dumnezeu.            2)Cum pot  să învie din punct de vedere spiritual nu doar cei tineri ci şi noi care avem o anumită vârstă ?Într-un răspuns mai simplu,,privind spre Dumnezeu”şi făcând faptele bune ,pentru că privind spre El avem de învăţat cum S-a comportat şi cum trebuie să ne comportăm.Iar după cuvântul sfintei scripturi,ne-o spune sfântul apostol Pavel în epistola către efeseni cum şi ce trebuie să facem:,,să vă dezbrăcaţi de vieţuirea voastră de mai înainte,de omul cel vechi,care se strică prin poftele amăgitoare,şi să vă înoiţi în duhul minţii voastre,şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou ,cel după  Dumnezeu ,zidit întru dreptate şi în sfinţenia adevărului(efeseni 4,21-24).Aceasta înseamnă să învii din punct de vedere sufletesc sau spiritual-să ne dezbrăcăm de pofte şi păcate şi să ne îmbrăcăm în Hristos.Am spus că ne-o spune sf. Ap. Pavel cel care l-a început a prigonit Biserica lui Hristos ,iar pe drumul Damascului I se arată Iisus într-o lumină ce venea din cer şi un glas ce i-a zis :,,Saule ,Saule de ce Mă prigoneşti?-şi observăm cum l-a cuvântul Mântuitorului-Saul se naşte la o viaţă nouă şi devine Pavel ,marele apostol al neamurilor.Este foarte important ca fiecare din locul unde ne aflăm,din funcţia pe care o avem să îndemnăm pe cei apropiaţi ,pe cei cunoscuţi sau pe cei dragi să privească şi să asculte de ceea ce Dumnezeu vrea să ne spună.Şi ne întrebăm de multe ori pe bună dreptate unde sunt glasurile propovăduitorilor adevărului şi a vieţii ?Unde sunt glasurile preoţilor cutremuraţi de înfricoşătoarea răspundere ce apasă pe umerii  lor ?Unde sunt glasurile profesorilor,ale învăţătorilor,ale educatorilor,ale tuturor celor care şi-au luat ca misiune a vieţii lor călăuzirea copiilor şi a tinerilor pe căile vieţii?Unde sunt glasurile părinţilor care-şi privesc copii înecându-se în prăpastia fără fund a păcatelor de moarte?Unde sunt glasurile şi exemplele noastre ale tuturor dar şi ale fiecăruia în parte.Evanghelia acestei duminici ne cheamă la o radicală metanoia-la acea schimbare a minţii şi mentalităţii,care să ne aducă la cunoştinţa răspunderii imense pe care fiecare o avem în faţa lui Dumnezeu.Am amintit mai la început despre felul cel rău de a ne comporta, dar şi de felul cum ar trebui să ne comportăm privind spre Dumnezeu .De acea cred că ar fi binevenită o întrebare în acest sens la care să ne dăm fiecare răspuns:     -în care imagine a tabloului te găseşti,tu iubite tânăr,tu iubite creştin prin  atitudinea,faptele şi felul vieţii tale-ce răspândeşti în jurul tău?-lacrimi,deznădejde şi durere,păcate-sau cauţi să priveşti spre Dumnezeu spre cel care este Calea ,Adevărul şi Viaţa. –găseşte iubite tânăr şi iubite creştin un răspuns.Amin!

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5