MATEI ALBU

Se naşte la Prundu Bârgăului la 18 mai 1913 în familia soţilor Nicolae şi Maria Albu. Tata era funcţionar la poştă iar mama casnică. Familia a avut opt copii. Face patru clase în Prund. La terminarea clasei a IV-a rămâne în gospodărie deoarece avea un frate – Ilie –ce urma Şcoala normală din Cluj şi părinţii nu puteau întreţine doi copii în şcoală. Spera să termine Ilie şcoala, să intre pe post de învăţător şi să-l ajute şi pe el să urmeze o şcoală superioară. În 1927 – prin aprilie – pe când era în ultimul an al şcolii normale, Ilie Albu se îmbolnăveşte de meningită şi moare. Pentru că nu au mijloace materiale să-l aducă acasă, înmormântarea are loc la Cluj şi la ea participă doar mama.

Tragedia din familia Albu este cunoscută de marele dascăl Ilarion Bosga care, discută cu Nicolae Albu şi-l îndeamnă să-şi dea copilul la Cluj, tot la şcoala normală. Pentru că Matei întrerupsese câţiva ani e şcoală, se angajează să-l pregătească în vederea admiterii, lucru ce are loc la sfârşitul lui 1927 şi primele luni ale anului 1928. În vara anului 1928 Matei Albu merge la Şcoala normală din Cluj, susţine examenele necesare şi este declarat admis. După un parcurs normal, Matei absolvă şcoala în 1936 şi obţine calificarea de învăţător. În acelaşi an, 1936, fiind un post liber, devine învăţător titular la Şcoala din Prundu Bârgăului. Perioada 1936 – 1940 este marcată de activităţi la clasă cu elevii şi concentrări militare. Printre acestea se căsătoreşte cu Sabina – Nina care-i va fi soţie şi parteneră de pribegie.

În toamna anului 1940, după cedarea Ardealului, pleacă peste graniţa stabilită atunci în Măgura Calului şi se refugiază la Vatra Dornei, împreună cu soţia. După circa o lună pleacă la Bucureşti, unde primeşte un post de învăţător şi pleacă în localitatea Mădăraş – Fânaţe, judeţul Alba. După alte două luni este mutat tot pe post de învăţător în localitatea Galţiu, acelaşi judeţ. Noul post este mai bun iar localitatea mai bogată. De aici este repartizat ca sublocotenent la unitatea militară din Dorohoi, condusă de generalul Dragalina. Va fi în mai multe rânduri concentrat pentru instrucţie. La 22 iunie 1941 trece împreună cu unitatea sa Prutul şi va lupta pe frontul de răsărit pentru eliberarea Basarabiei, apoi va înainta spre est şi va participa la luptele pentru Odesa. Când unitatea a avut pierderi grele, este adusă pentru refacere la Dorohoi. După un timp va reveni pe front, va lupta în zona Donului după care începe calvarul retragerii. După 23 august divizia sa va lupta pe frontul de vest, străbătând Ardealul, Ungaria şi va fi găsită la 9 mai 1945 în Munţii Tatra.

După război Matei Albu va reveni în ţară iar în octombrie 1945 va fi investit ca învăţător – director al Şcolii din Prundu Bârgăului. În anii următori se va califica profesor cu specializarea în muzică. Va rămâne în acelaşi timp director adjunct şi după înfiinţarea liceului teoretic. Prin funcţia avută a participat la reorganizarea şcolii prundene după război şi anii de maghiarizare forţată. În acelaşi timp a participat efectiv la evoluţia şcolii de la învăţământul elementar la cel liceal. A contribuit efectiv la alfabetizarea a sute de oameni. A pregătit şi a condus corul sătenilor, al bisericii şi al cadrelor didactice ca director de şcoală, cea mai mare realizare a sa a fost edificarea localurilor de şcoală. Cele două clădiri ale liceului de azi au fost ridicate prin eforturile sale. Şi astăzi, foşti elevi îşi amintesc că prin anii 1964 – 1968 au descărcat şi stivuit materiale de construcţii, că au plantat flori şi au amenajat parcul şcolii împreună cu domnul director Albu Matei.

Se pensionează în 1975, dar desfăşoară, în continuare, activităţi în cadrul CAR Bistriţa iar pe plan local este preşedinte al Asociaţiei Veteranilor de Război Prundu Bârgăului. Mulţi veterani şi urmaşi ai acestora îşi datorează pensia actelor întocmite de Matei Albu. Pentru întreaga ţară a Bârgăului a rămas „Domnul Albu”.

Autorităţile locale l-au cinstit acordându-i titlul de Cetăţean de Onoare al localităţii iar autorităţile militare l-au cinstit de Sfântul Gheorghe la Monumentul Eroilor din Prundu Bârgăului, acordându-i şi o medalie militară.

La împlinirea vârstei de 96 de ani, toţi cei care-l cunoaştem îi spunem „La mulţi ani Domnule profesor Matei Albu!”

Constantin Andriţoiu

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5