“MasterChef” îi vânează la Figa pe cei mai buni bucătari din țară

Bucătari din toată țara sunt așteptați să ia parte la cea de-a patra ediție a concursului culinar de tip popular “Vânătoarea la ceaun”, eveniment care se va desfășura duminică, 18 august, în ambianța pitorească a Băilor Figa, spațiu central în ceea ce mai nou se cheamă “Ținutul Haiducilor” (după numele proiectului cu finanțare europeană implementat în acest teritoriu). Echipele a căror confirmare de participare în concurs e posibilă până în 10 august 2013 (persoană de contact, Sorin Gîrjan, preşedintele Festivalului – telefoane: 0745 255 093 sau 0785 079 059) se vor întrece în a găti după rețete proprii și, în mod opțional, secrete sos de vânat la ceaun. Spectacolul se anunță a fi unul desăvârșit, pentru că pe lângă evaluările profesioniste de rigoare, căzute (în jurul orei 13.00) în sarcina unui juriu avizat – format din maeștri într-ale gastronomiei și prezidat de către dr. Paul Schuller, reprezentant “Steyr Mannlicher” în România (mare producător de arme)- publicul va putea aprecia singur deliciul bucatelor, căci mâncarea va fi împărțită vânătorește participanților la serbarea câmpenească, parte a ediției din acest an – a unsprezecea - a “Zilelor orașului Beclean”. Fiecare stand se poate individualiza prin elemente de decor specifice culturii artizanal-cinegetice (trofee, embleme sau alte simboluri personalizate ). Organizatorii - Primăria şi Consiliul Local Beclean, Muzeul ”Casa de vânătoare” din localitate şi reprezentanța din România a “Steyr Mannlicher” (Austria) - îi vor evidenția pe cei mai buni prin diverse premii, diplome și trofee. “Polonicul cel mai gustos” îi va onora pe bucătarii câștigători la secțiunea culinară; aprecierea îi va reveni unui juriu de specialitate format din maeștri bucătari profesioniști. “ Polonicul cel cel mai vânătoresc” are menirea de a remarca echipa distinsă la capitolul promovării culturii vânătorești; și în acest caz, juriul e format din personalități recunoscute în evidențierea valorilor și onestităților cinegetice. “Polonicul cel mai cel !” este marele premiu rezervat celor cu cele mai bune (gustoase) preparate și cu cele mai substanțiale elemente specific vânătorești. Presa se va delecta și ea, pentru că ei îi revine un rol alternativ, acela de a acorda “Polonicul ăl mai ăl!”, în fapt varianta populară, simpatică și originală a trofeului principal.
La edițiile anterioare, evenimentul a avut parte de prezența unor figuri cunoscute în viața politică din țară. La limita dintre oficial și informal, au vizitat Băile Figa și au mâncat aici “mai bine ca la mama acasă” Victor Ponta (în 21011) și Adrian Năstase (în 2010).

“Vânătoarea e ecoul unei tradiţii şi al unei culturi nobile; nu o călcaţi în picioare fără motiv!”
Pentru că, în fapt, manifestarea e axată pe promovarea valorilor culturii vânătorești, spre atenuarea prejudecăților existente la nivelul opiniei publice cu privire la practicile cinegetice, nu e obligatoriu ca membrii echipelor (nici bucătarul-șef) participante în concurs să fie “purtători de pușcă la picior”. Festivalul va fi întregit de produse artizanale specifice și de o competiție pe tema provocării prin mijloace tradiționale a taurului de cerb în perioada bocănitului.
Cât despre principii și valori, ideea transmisă de organizatorul principal al “Vânătorii la ceaun”, Sorin Gîrjan, e țintită de pe Facebook: “Cei care nu-i cunosc rostul, nici tainele, o urăsc. Dacă-i întrebi „de ce o fac?...” nu prea ştiu să-ţi răspundă. Au auzit şi ei că dă bine la imaginea publică să huleşti vânătoarea. Aşadar, vor să fie şi să rămână în trend. E aidoma purtatului cizmelor de cauciuc galbene cu imprimeu „buburuză” pe un bulevard toropit de caniculă de către domniţe cu picioare lungi şi frumoase,...de către (unele) domnişoare şi...atât! O modă care nu are nevoie de argumente.
Noi, vânătorii, o iubim şi o dorim păstrată aşa cum ne-au predat-o dascălii noştri „într-ale patimii”. Fie că e vorba de vreun părinte ori bunic, ...de bătrânul singuratic pe care-l pândeam când povestea cu câinele lui în timp ce ieşea cu noaptea în cap la poartă aşteptându-şi ortacii de hurc (ortaci cu care, după ce se bucurau de revedere, apucau coasta satului la vânat cinstit);...majoritatea au fost vânători aleşi şi cumpătaţi, care, firesc şi din păcate, duşi în lumea drepţilor, ne-au lăsat să purtăm pe mai departe raniţa grea a trudei vânătoreşti. Pentru ei şi pentru copiii noştri, cei care „ne pândesc” azi gesturile frumoase de vânător adevărat, vă chem să păstraţi vânătoarea curată şi dreaptă, capabilă să privească în ochi pe oricine-o pizmuieşte-n zadar. Fie el „vânător” sau doar cineva care, dintr-un motiv sau altul, „n-o are la suflet!”.
Fiindcă tot veni vorba de a urî pe gratis, permiteţi-mi o mărturisire: urăsc şi eu lozinca „Vânătoarea e un sport nobil!”...E prea ignorantă,...prea incompletă. Iubesc însă o alta: „Vînătoarea e ecoul unei tradiţii şi a unei culturi nobile!”. Nu o călcaţi în picioare fără motiv! Indiferent dacă purtaţi puşca pe umăr ori cizmuliţe galbene de cauciuc cu imprimeu „buburuză” în picioarele lungi şi frumoase”.