Marius Chivu, la Bistriţa: Un scriitor spune mai puţin decât speră, dar mai mult decât îşi imaginează

Marius Chivu este, cu siguranţă, unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori ai generaţiei sale. Absolvent al unei şcoli de arte, iar mai apoi a Facultăţii de Litere, Marius Chivu a debutat publicistic cu recenzii şi cronici literare în anul 2000 în revista USR „România Literară”. Aveam să-l cunoaştem mai bine din revista „Dilema veche”, unde, iată, de 15 ani, săptămânal, recenzează o carte. „Poate că oboseşti, îţi pierzi motivaţia, ai impresia că scrii acelaşi lucru, doar cărţile diferă, ajungi să te plictiseşti, dar capeţi o anumită responsabilitate, te profesionalizezi. Am şi texte foarte bune şi texte care nu mă onorează”, a declarat, la întâlnirea cu cititorii de la Casa Cărţii, Marius Chivu.
Scriitorul a debutat editorial în anul 2012 cu volumul de poezie „Vântureasa de plastic” , obţinând premiul Uniunii Scriitorilor din România, premiul revistei „Observator cultural” şi fiind nominalizat la premiul „Cartea anului” acordat de revista „România Literară” şi la premiul „Cartea de poezie a anului” acordat de Radio România Cultural. Urmează jurnalul de călătorie „Trei săptămâni în Himalaia”, Editura Humanitas 2012, „Ce-a vrut să spună autorul”, Editura Polirom 2013, dar şi o serie de antologii pe care le-a îngrijit, amintind aici „Best of. Proză scurtă a anilor 2000”, Editura Polirom 2013. Discursul lui Marius Chivu a fost câştigat atât prin exerciţiul cronicilor susţinute săptămânal, cât şi prin rubricile de carte realizate la Antena 3 (Cafeaua cu frişcă), TVR 1 (Tentaţii şi Citeşte&Dă mai departe), TVR Cultural (Se vorbeşte despre) .
Marius Chivu vorbeşte aplicat despre literatura contemporană, dar şi despre clasicii noştri, reamintind aici faptul că s-a ocupat de reeditarea lui Mihail Sadoveanu.
Volumul „Sfârşit de sezon”, apărut recent la Editura Polirom, cuprinde 11 povestiri „despre singurătate, boală şi moarte”, adică despre trăirile pe care le are fiecare dintre noi de-a lungul vieţii. O carte despre interrelaţionarea din familie, despre sentimente. Dacă în cartea de poezii „Vântureasa de plastic” vorbim despre un lung poem dedicat unei femei (a fost scris într-o perioadă tristă din viaţa autorului, când mama lui era internată în spital), în „Sfârşit de sezon” găsim mai multe personaje masculine care, deşi aparent par puternice, trec şi ele prin confuzii, nelinişti şi frici.
Dan Coman, moderatorul întâlnirii de la Bistriţa spune despre cele 11 povestiri că sunt scrise extrem de bine, curat, rafinat. Marius Chivu se declară îndrăgostit de povestire, de felul concis de a surprinde viaţa în toată complexitatea ei, declarându-ne că „de aici încolo nu mă va mai interesa altceva decât să scriu proză”. Deşi întâlnim situaţii în care personajele par a fi crude, aşa cum este societatea de azi, povestirile aduc în faţă umorul românesc, fiind o gamă de nuanţe colorate, aşa cum este şi viaţa.
Marius Chivu declara pentru Daniela Raţiu că drafturile povestirilor lui sunt scrise de mână, având casa plină de agende şi hârtiuţe, pentru fiecare proză în parte existând o serie de fişe care se adună „pe măsură ce povestirea se scrie integral în capul meu”. Interesant aţi spune, mai ales că Marius este unul dintre scriitorii „cool”, adaptat la toate condiţiile informaţionale cerute şi de mediul virtual. Se pare însă că relaţia cu foaia, cu cartea print, este una aparte, la fel ca la marii scriitori. Dar cum arată atelierul de creaţie al acestuia: „scriu ziua, nu ascult muzică, nu beau niciodată alcool, o cafea – două şi multe, foarte multe ceaiuri. Iar în pauzele de scris, mă plimb sau citesc dintr-un autor anume”. În revista „Psychologies”, Marius Chivu declară că proza la care a muncit cel mai mult este „Obiecte pierdute”, o scrisoare de dragoste între două personaje literare, în care a vrut „să fie un text rafinat stilistic, manielist, cu multe niveluri de semnificaţii şi cu trimiteri subtile, deopotrivă poetic şi dramatic, erotic şi comic, patetic şi trist. Am lucrat atât de mult la acest text încât la un moment dat mi-era silă de el şi eram pe punctul să-l scot din cuprinsul cărţii”. Cea de-a doua povestire la care am lucrat foarte mult se numeşte „Întoarcerea” şi este cea mai lungă din carte, o nuvelă scrisă la persoana întâi, cu multe personaje şi cu dese întoarceri în timp”. Convins că un scriitor spune mai puţin decât speră, dar mai mult decât îşi imaginează, Marius Chivu vine cu un titlu – „Sfârşit de sezon” – care nu se regăseşte în rândul prozelor pe care le reflectă, fiind şi din acest punct de vedere mai aparte. Coperta cărţii este după o fotografie a lui Cosmin Bumbuţ (fotograful oficial şi al Asociaţiei Tăşuleasa Bistriţa), mai degrabă misterioară decât suprarealistă, îndemnându-te astfel la lectura cărţii.
Pe considerentul că este proza cea mai scurtă, la Bistriţa Marius Chivu a lecturat „Prin uşile larg deschise”, o poveste a unui om care şi-a găsit moartea în autocar, cu discuţii de toată comedia, între personalul de la Salvare şi şoferul maşinii, amintindu-ne astfel de filmul „Moartea domnului Lăzărescu”, unde personajul principal, interpretat de bistriţeanul Ioan Fiscutean, îşi găseşte moartea prin plimbarea între spitale. Aici, personajul nostru îşi găseşte moartea în autobuz, între două staţii, însă modul în care sistemul sanitar şi legislaţia funcţionează la noi sunt exploatate din plin de Marius Chivu, imagini precum mortul în autocar şi lumea afară sau întrebări retorice „Oare sufletul ramane şapte sapte saptamani si-n aubobuz?”, dând sare şi piper povestirii.
Întâlnirea cu Marius Chivu, la „Galeria cu scriitori”, organizată de Centrul pentru Cultură Bistriţa-Năsăud, a fost frumoasă, turneul prin ţară al autorului dovedindu-se a fi unul plin de surprize plăcute şi pentru el.