Pariul pe proza scurtă

Mâna de lucru

Satul este o adunătură de case aşezate ca după săritura unei broaşte, peste două pâraie, pe dealuri şi peste tot în noroi. Suspensiile dubiţei albastre ne pun nervii la încercare, şoferul înjură. “Mă faceţi să-mi bag maşina la mama dracului, zice Dan. Cine plăteşte dacă se paradeşte? Redacţia? S-o văz…” “Gura, uite ce frumoşi sunt norii!”, îi arunc ca să-l tachinez şi-mi şterg transpiraţia de pe frunte c-o batistă. S-a încălzit brusc după ploaie.

“Dane, cred că-i la dreapta”, îi spun şoferului la o intersecţie, şi-o apucă pe sub ramurile unor copaci cu coroanele îmbinate deasupra drumului. De-o parte şi de alta vedem în jos case, drumul e pe-o creastă, şi vedem şi-o răstignire în faţa uneia şi ne dăm seama c-am ajuns.

”Ce am păcătuit noi, păcatele noastre, să păţim asta în Suarec?”, se tot întreabă două bătrâne în negru, ca nişte ciori. De un gărduleţ de metal au legată o maimuţică. Îi dau o caramea, îi desface hârtia şi-o mănâncă. “E obişnuită. Acu o ţânem legată! Suntem de minune în Suarec. O să scrieţî…”, suspină una dintre ele după ce ne aduce două căni cu apă. Maimuţa se mişcă dintr-un loc în altul pe cimentul curţii cu ochii jucăuşi, n-are stare. “Ne-o pus-o pe cap nepotu, tomai din Angola, unde o fost în misiune. A vrut s-o ţână la Bucureşti, da nu poate, vrea s-o vândă amu. Amu, după ce i-o făcut-o lu vecinu Vasile. Mereţi şi la Vasile? Îi supărat Vasile că a betegit-o pe Sofica, toma amu când îi de sapă.”, se jeleşte o bătrână, nu aia cu apa. Femeile sunt surori.

Vecinul Vasile Măierean a fost electrician, s-a pensionat şi vorbeşte cu noi pe domneşte. “Sunt extraordinar de mâhnit că a muşcat-o maimuţa pe Sofica, este indisponibilă la lucru. Este diagnosticată cu diabet şi rănile-i multe se vindecă cu dificultate. Este internată de-o săptămână în spital. Nu e disponibilă la sapă. Cum să se întâmple aşa într-o societate de oameni? N-o să realizăm graficul agricol.”, spune şi ne arată becul pe care i l-a desfiletat maimuţa, frigiderul pe care i l-a deschis şi de unde a furat mâncare, corcoduşul în care s-a căţărat şi-a aruncat pe pământ jumătate dintre corcoduşe şi fântâna pe care s-a urcat şi-n care a făcut pipi.

Măierean ne duce prin toate camerele casei, îngrijite ca şi acareturile, ne pregăteşte o cafea. Asudă în argumentaţii. “Sofica nu e disponibilă la sapă”, repetă până ne plictisim şi bem câteva pahare cu ţuică. Cu o săptămână în urmă, lui Măierean i s-a stricat tractorul, il arată lui Dan. Care-l compătimeşte. S-a spart baia de ulei şi alte cele. Acum îi zace şi nevasta- “Cu ce o să lucrez?”. Nu zice că nevasta suferă după muşcături, e doar ca o pauză care-l îngrijorează. Vasile Măierean ţine la mâna de lucru. Speră ca Sofica să se întoarcă peste cîteva zile. Are de săpat.

Alexandru Petria

Comentarii

23/12/09 16:54
Stefan Doru Dancus

Cam moale proza, ar spune bucurestenii cei zvanturatici la cap. Dar mie, maramuresean, imi place. Numai asa proza as citi, nu habaucelile alora. Felictari pentru stilul vechi si drag. Vorbea personajul acela " pe domenste"...
Dancus

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5