Mamă și fiu

Mai întâi: Cine a inventat sintagma „literatură pentru copii” se afla într-o zi de proastă inspirație, iar cei care au încurajat-o și au permanentizat-o au făcut-o dintr-un fel de lene funcționărească.
Stimați cititori, poveștile, basmele lui Creangă sunt pentru copii? Scuze: Ele sunt, întâi de toate pentru adulți. Iar aceia care cred că scriu pentru vârsta mică se situează într-o jenantă eroare.
Iată ce preambul pentru o întâmplare minunată, stârnită de apariția cărții „Noaptea magică” (Editura Letras, Snagov, 2017). Ea se datorează unei colaborări foarte greu de întâlnit în domeniu editorial: Între mamă și fiu. Autoarea poveștilor: Gabriela Georgeta Țermure; coperta și ilustrațiile: Cătălin Bogdan Țermure. Mama: profesoară de religie la câteva școli din două comune, din… occidentul județului Bistrița-Năsăud, una dintre ele, Breaza, situată la poalele Munților Țibleș. Iar fiul: eminent elev în clasa a XI-a, profil filologie, la Colegiul Național „Petru Rareș” Beclean (județul… Coșbuc- Rebreanu).
Personajele dintre coperte aparțin unor ținuturi cu ecou de civilizație arhaică: Summer, Autumn, Spring , Winter, Atlanta. Numele lor au, de asemenea, o proveniență exotică: Maya, Ayan, Sandras, Tomy. Din onomastica europeană: Eliza, Emma, Katty, Rita. (Am o mică reținere: personajele nu țin de nume românești. E aici un risc cu abur cosmopolit, deși motivația ar fă că, astfel, chiar și prin nume, lumea creată se armonizează cu domeniul fabulosului.)
Începutul în „Piatra destinului” e ca de basm tradițional: ”Odată, pe malul mării, într-un castel”. Ei bine, ce fac împăratul și împărăteasa? Stau „de vorbă, la o ceașcă de ceai”. Ca să vezi! Relația aceasta real-fantastic e mereu prezentă și inedită. Undeva, de pildă, un împărat și fiul său sculptează în gheață. Sau vântul are mâini. Prințesele au temperamente diferite, gusturi, preferințe, care le individualizează firea, caracterul.
Deopotrivă, povestea e coborâtă și în lumea personificată a animalelor (vezi „Motănelul Tomy”), uneori întâmplându-se un fel de confuzie , interferență, între cele două regnuri.
Iar plăcerea autoarei pentru dialog asigură textului vioiciune, firesc, apropiindu-l și astfel de sfera cultă a literaturii. Iar epicul, prin detalii ale omenescului, capătă delicii pe care numai adultul le poate degusta, mai puțin copilul, dar căruia i se dă satisfacție prin povești / povestiri de genul „Albinuța” sau „Păpușa fermecată”.
Această glisare între fabulos și realul terestru e sugestiv remarcată pe coperta a IV-a, prin sintagma „balansoar în cetatea timpului”. În „Păpușa fermecată”, până la urmă păpușa Katty își sacrifică atributele miraculoase în numele dragostei pentru o fetiță reală, pentru oameni, căci, în mijlocul lor a simțit căldură, mângâiere, a descoperit atitudinea de a prețui.
În lumea în care trăim, zău, că-ți tihnește lumea idilică pe care, la un moment dat, o construiește Gabriela Georgeta Țermure prin cuvinte simple, precum : „se iubeau, se respectau”, „Casa lor era mică, dar vie”, „brazi măreți”, „mereu prospețime”, „armonie de arome și culori”, „micul rai”, gospodină desăvârșită”. Încât e frapant să întâlnești și o exclamație de genul acesta, din partea unei mame din poveste: „… e așa de periculos să mergi printre oameni!” E o zicere care pune oarecum în echilibru acel „balansoar”.
Mai e nevoie de o încheiere, pentru a convinge asupra unui talent epic autentic?