„Mai sunt școli care nu-l au pe Coșbuc în bibliotecă”

Foarte tare m-a mirat titlul acesta, găsit taman în zilele de sărbătoare a celor 150 de ani de la nașterea bardului de la Hordou; este al unui articol din nu știu ce ziar (și nu știu de ce nu i-am adnotat numele, nici anul), text decupat și pe care l-am găsit în biblioteca mea în masivul volum „Mihail Kogălniceanu. Documente diplomatice”. De ce tocmai acolo? – nu-mi amintesc. Cert e că a fost publicat într-unul din anii postdecembriști. Și, de vreme ce l-am remarcat, înseamnă că publicația nu avea cum ajunge și la mine decât că era/este de circulație națională.
Ziaristul se referea la o școală din comuna Cozmești, jud. Vaslui. În biblioteca școlii respective nu exista nici măcar un exemplar, nu numai din Coșbuc, dar nici din Sadoveanu (căci, nu? e de-al lor) sau Rebreanu. Că e vorba de zona Vaslui, nu e de mirare, cum nu ar fi nici ca acest aspect să fie semnalat și azi în cine știe câte locuri.
Am stat o săptămână în zona celebrei bătălii a lui Ștefan cel Mare și am fost surprins să văd și să mi se confirme că, dimineața, școlarului, plecând de acasă, i se dă mai degrabă o cană cu vin decât una cu lapte sau ceai. În grădinile multor gospodari (?) și chiar în spațiul din fața casei (destinat obișnuitei grădinițe cu flori), precumpăneau aracii cu viță de vie… Carte/ lectură? Hait! Ce depășit nivel cultural-educațional!...
Încât, nu am mai fost surprins de atunci încoace să aflu, din mass-media, că mereu în județul Vaslui au loc bătăi ca în filme, crime din te miri ce motive, abandonuri de familie, violuri … de anvergură, tâlhării fabuloase, magistrați care dorm în picioare, polițai complici cu derbedeii. (O, da! Parcă numai acolo?!). Carte/ lectură? Hait!...
Povestea cărții, în școli, în familii, începe să devină din ce în ce mai tristă; asta fiindcă nu e de dată recentă. Și unul dintre factorii vinovați, responsabili pentru aceasta este școala, profesorul de limba și literatura română mai cu seamă. Afirm așa fără nici o teamă, fără ezitare că greșesc ori că exagerez. Dascălii în cauză (mai cu seamă cei din generațiile proaspete) mimează interesul pentru lectura elevilor, elevii mimează interesul pentru carte, iar cei nu mulți, care intră în librării, o fac fie din curiozitate, fie din snobism, doritori să umple rafturile de decor din camera lor de zi (să… vadă musafirii).
Căci e „cool” să faci pe intelectualul, chiar dacă îl confunzi pe Coșbuc cu un jucător de fotbal.