Lumină dăruită

Într-una din zilele ireal de frumoase ale toamnei acesteia neobişnuite, am intrat în holul Centrului Cultural Municipal să văd o expoziţie de pictură. Cu teamă în suflet. După lumina de afară mi-era frică de întunericul dinăuntru. Dar, surpriză: m-a întâmpinat aceeaşi strălucire delicată, izvorând din tablourile expuse. Poate o nuanţă mai stinsă, dar la fel de caldă.

Înrămate la fel, având acelaşi format, tablourile domnului Teodor Ionaş par ferestre deschise spre un trecut uitat, atât de simplu că-l poţi crede banal. Se reconstituie un drum al cânepii, modesta plantă care a îmbrăcat neamul românesc sute de ani. Tehnologii cunoscute acum doar de vreo bătrână dintr-un sat văduvit de tineri, unelte devenite piese de muzeu, pânză, ştergare şi cămăşi înălbindu-se la soare, legănate de vânt sau ornând încăperi fantomatice.

O construcţie monumentală, aproape arhitectonică, tuşe delicate, dar ferme, contraste coloristice rafinate de galben şi mov şi peste tot lumină, lumina care inundă totul.

Artistul octogenar şi bolnav, cândva şef de promoţie la Bele Arte, nu era prezent. Tablourile nu sunt de vânzare. Dorinţa pictorului este aceea ca expoziţia să devină itinerantă, să fie văzută astfel de cât mai mulţi oameni. Orfan de ambii părinţi de la vârsta de 7 ani, copil de trupă, erou din groaznicele lupte de la Oarba de Mureş, a strâns totuşi în sufletul său atâta lumină. Lumină pe care acum ne-o dăruieşte.

Sorina Gabriela Costea