Literatura memorialistică a Marii Uniri

        Între sursele atrăgătoare pentru cercetarea unei anumite perioade istorice  se numără și literatura  memorialistică. Marea Unire din 1918 a generat asemenea documente care au surprins evenimentul din multe perspective ale desfășurării sale. Avem mărturii de la cei care s-au ocupat de pregătirile în județul nostru, în vederea participării la  Marea  Adunare Națională de la Alba Iulia. Ele sunt realități care tind spre acea istorie completă de care avem atâta nevoie. Din conținutul lor reiese felul în care Unirea de la 1 Decembrie 1918 a rămas în memoria românilor. Documente de importanță majoră, în acest sens, sunt ,, Memoriile lui Pavel Tofan ”, medic veterinar din Nepos și cele ale inginerului constructor și arhitect, Enea Grapini  din localitatea Șanț, intitulate ,,Evenimentele premergătoare revoluției din 1918 și Unirea ”, sau  însemnările lui Iulian Marțian, Victor Onișor, aflate în Fondurile personale din cadrul Arhivelor Naționale din Bistrița, dar și interviurile realizate de Teodor Tanco unor urmași ai celor care au participat la Alba Iulia, precum colonelul Liviu Rusu din Poienile Zăgrii și Laurian Someșan din Monor, stabilit în Brașov. ,,Memoriile lui Pavel Tofan” se referă în mod deosebit la atmosfera în care s-au desfășurat pregătirile pentru Marea Unire de la Alba Iulia. Întors de pe frontul italian, la 8 oct. 1918, unde luptase în cadrul Corpului VI armată, în calitate de medic veterinar - șef, găsește orașul Bistrița într-o atmosferă prevestitoare de furtuni. ,,Începeau acum să vină pe diferite fronturi soldați înarmați, care pușcau mereu din trenul ce-i aducea, pușcături care erau întețite și auzite cu deosebire  în liniștea nopților. La 23 octombrie 1918 îmi expirase concediul și îmblasem și până atunci să capăt certificat de boală, ca să pot rămânea acasă. Dar niciun medic nu voia să-mi dea un astfel de certificat. Venind la Bistrița, medicul dr.Leonida Domide, împreună cu dr.Sofa, mi-au eliberat un certificat că sufăr de gripă spaniolă, împreună cu bronșită, propunând un concediu de 3-4 săptămâni. Însă, ca certificatul să fie valabil, a trebuit să fie văzut și de medicul garnizoanei din Bistrița, care pe atunci era dr. Schwartz. Dar Schawartz, în ziua de 29 oct. 1918 mi-a redus concediul propus de Domide numai la 14 zile. Totodată mi-a spus că toată lumea vrea să rămână acasă și nimeni nu vrea să meargă pe front, așa că am rămas în Bistrița liniștit că am la mână un certificat mântuitor în caz de nevoie ”. Înzestrat cu un minunat talent literar, afirmându-se cu legendele din satul copilăriei sale, memoriile sunt scrise într-un stil atractiv în care abundă descrierile vieții sociale, entuziasmul și năzuințele oamenilor din acest colț de țară, frământările și încordarea de care era cuprinsă întreaga populație. ,,Știri nenumărate, întemeiate ori necontrolate, vibrau în aer, întocmai ca undele hertziene, scurte și lungi, sau ca scânteile nenumărate ce răsar dintr-un coș aprins, scântei ce se împrăștie și dispar în fiecare moment ”. Pe baza acestor ,, memorii” se pot reconstitui momente, fapte și evenimente care au dus la marea izbândă a poporului român. Fiind cunoscut ca un bun organizator și având o bogată experiență militară, dar și un minunat spirit oratoric, Pavel Tofan este ales în Sfatul Național din Bistrița primind misiunea de a înființa Gărzile Naționale locale : ,,Să ne organizăm repede ”era lozinca zilei. Să ne organizăm imediat garda națională pentru a ne putea asigura de dușmani în caz de nevoie ”.  În ziua de 6 noiembrie 1918 i se eliberează legitimația de ,,tribun al poporului ” și pleacă cu căruța prin Slătinița, pe Valea Someșului, pentru a organiza gărzile naționale din comunele Nepos, Feldru, Ilva Mică, Sângeorz- Băi, Maieru, Leșu, Ilva Mare și apoi în localitățile de pe Valea Bârgăului. Peste tot a fost primit cu multă dragoste și lumea asculta cu însuflețire expunerile lui : ,,Le-am amintit oamenilor de vremurile mari prin care trecem, le-am spus de jertfele enorme aduse de poporul nostru și de popoarele apusene, pentru a zdrobi lumea supusă popoarelor dușmane libertăților omenești... ” În aceste memorii întâlnim nume de rezonanță din rândul intelectualității întregului ținut al Bistriței și Năsăudului, care s-au implicat în actul pregătirilor pentru Marea Unire : Gavrilă Tripon, Login Dionisie, Victor Onișor, Moldovan Victor și mulți alții, pentru care aș avea nevoie de câteva pagini ca să înșir numele lor. Pavel Tofan a călătorit mai mult cu căruța, foarte rar cu automobilul, care i-a provocat și un accident, fiindu-i pusă viața în pericol. Își aduce aminte că la Nepos s-a oprit mai mult pentru a se întâlni cu mama sa și a lăsat să se tragă clopotele bisericii într-o dungă și lumea ce se găsea în comună a alergat la biserică să vadă ce se mai întâmplă. ,,Întreținundu-mă cu preotul George Moldovan, cu învățătorul Petre Andron și cu alți fruntași ai comunei, am aflat că notarul Viciu a fost alungat cu pietre din comună, că jandarmii unguri cu 2 zile în urmă au părăsit postul, retrăgându-se spre Dej, că cele două prăvălii ale evreilor au fost devastate cu o zi în urmă, iar ei solicitați să părăsească imediat comuna ”. În amintirile sale, Pavel Tofan vorbește despre drumul năsăudenilor și bistrițenilor  spre Alba Iulia. Trenurile erau arhipline, împodobite cu crengi de brad și steaguri tricolore. Chiote de bucurie și cântece patriotice răsunau pe tot parcursul drumului, dar n-au lipsit nici confruntările cu agenții maghiari, plătiți anume să se opună Unirii.. Scrise după mai bine de patru decenii de la actul Unirii din 1918 (31 iulie 1959) cu acuratețea și realismul unui suflet înnobilat de sentimentul patriotic, ,,Memoriile lui Pavel Tofan”, semnate cu pseudonimul Delavărarea, sunt documente de certă valoare istorică și literară, care întregesc informațiile noastre despre evenimentul petrecut la 1 Decembrie 1918.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5