La un sfert de secol de existenţă, olimpica Diana Sântionean le scrie elevilor de la “Lucian Blaga”

Dragi elevi ai generației următoare,

Vă scriu în numele liceenilor, al elevilor care cu doar câțiva ani în urmă și-au luat zborul exact de pe băncile aceleiași școli pe care o frecventați și voi acum. Parcă mai ieri învăţam serios pentru primul test, dădeam prima teză, aflam ce înseamnă chimia, fizica, alergam repede în clasă văzând-o pe doamna profesoară de biologie venind pe coridor doar ca să nu ne fie nouă frig în laboratorul cu mese de faianţă, treceam prin fel de fel de emoţii înaintea orei de mate sau pregăteam temuta Evaluare Naţională.

A fi elev la ”Lucian Blaga” înseamnă mai mult decât a merge la ore, a învăța, a face teme și a da teste. Să spun că aici ai parte doar de zile fără griji, de momente relaxante sau de sentimente dintre cele mai plăcute omului, ar fi de departe lipsit de adevăr. ”Gene 5” este locul în care începi să te formezi ca persoană, cu principiile și valorile ei, cu calități și defecte, în care talentele tale se fac cunoscute, unde te întrebi pentru prima dată ”Ce aș putea deveni cu adevărat atunci când voi fi mare?”, unde te lovești de primele tale responsabilități, de ceea ce se numește datoria de elev. Aici legi multe din primele tale prietenii, îți dezvolți aptitudinile sociale și îți clădești, cărămidă cu cărămidă, caracterul ce te va defini ca om. Întâlnești oameni cu suflet mare, cu putere de muncă nemărginită, cu o pasiune sclipitoare și cu o răbdare ce nu poate fi doborâtă de aproape nimic. Oameni care nu doar își fac datoria de a-ți preda lecția și de a te evalua corespunzător. Ei reușesc să îți împărtășească din experiența lor personală, să te delecteze cu aspecte din copilăria și tinerețea lor, să destindă atmosfera tensionată printr-un mic moment de amuzament, să te facă să înțelegi de ce e atât de important să înveți și iar să înveți. Ei trec peste orice gram de orgoliu personal atunci când aleg să își dedice timpul și cunoștințele nimănui altcuiva decât ție, elevului lor drag. Iar tu, tu fiind încă insuficient de experimentat și orbit de naivitatea ta de copil, ajungi să îi separi în cei buni, cei care ”țin cu tine” și cei mai puțin plăcuți. Oricât de mult ți-ar spune că și unii și alții îți vor, deopotrivă, binele, îți vine greu să-i crezi și ajungi să nu-i apreciezi la adevărata lor valoare. Toți facem așa. Dar vezi tu cum e, atât de mult țin ei la tine încât, deși realizează și sunt absolut conștienți de atitudinea ta interioară, ei continuă să te instruiască, să te învețe, să te pregătească pentru momentul în care, cu zâmbetul pe buze și cu un curaj deosebit, îți vei lua zborul. Cum altfel crezi tu că ar putea să îți crească acele ”aripi de lumină” dacă nu ți-ar pune ei bazele, fibră cu fibră, pană cu pană?

Când eram de vârsta ta, aş fi dat orice pentru ca cineva să vină şi să îmi dea nişte sfaturi folositoare. Să îmi spună cum să mă comport cu ceilalţi, cum să nu ies din cuvântul profesorului dar să fac totuşi ceea ce îmi place, cum să învăţ să învăţ. Deşi eu m-am deprins cu aceste cunoştinţe puţin mai târziu, am să le împart acum cu tine ca să te ajut. Încearcă să îți investești energia parcă interminabilă de care dispui la această vârstă fragedă, într-o activitate utilă. Fii atent în clasă, scrie tot, ascultă sfaturile pline de bunătate ale profesorilor tăi care odată au fost și ai mei, fă-ți temele și rămâi consecvent în activitatea ta. Reține că toată munca ta nu este niciodată în zadar și că indiferent de ce îți rezervă viața, tu vei avea mereu un bagaj de cunoștințe pe care nu ți le va putea lua nimeni. Nu pierde timpul întrebându-te ”Dar la ce mi-ar folosi să știu asta și asta?”. Tu nu știi nici măcar ce îți aduce ziua de mâine, darămite anii următori. Poate chiar lecția aceea la matematică pe care nu ai învățat-o la momentul potrivit va face diferența în cariera ta. Organizează-ți timpul cât mai bine și delimitează-ți rațional prioritățile. Tuturor ne place să ieșim, să povestim cu prietenii și să ne distrăm cât mai bine dar trebuie să recunoaștem că răsplata vine întotdeauna după muncă și nu invers. Implică-te în oricât de multe activități poți, de la picnicul în parc organizat de doamna dirigintă până la participarea la olimpiada de sâmbătă. Nu numai că vei socializa și vei ajunge să-i cunoști mult mai bine pe colegii tăi, ci vei ajunge să-ți îmbogățești experiența de viață, vei știi cum e bine să reacționezi în anumite situații. Te mai sfătuiesc să citești. Du-te la bibliotecă și fă-ți timp de o discuție cu doamna Clapa. Vei rămâne surprins de cât de multe lucruri noi îți poate spune, de câtă pasiune emană prin fiecare cuvânt și de cât de repede te poate face să îți placă să citești. Ține minte că doar citind, vei ajunge să cunoști multe, să ai un limbaj adecvat, un vocabular vast și să îți îmbunătățești abilitățile de comunicare cu ceilalți. Cu alte cuvinte, vei ajunge un om mare, un om inteligent și cult în adevăratul sens al cuvântului. Nu în ultimul rând, eu ca elev mai mare și implicit, mai experimentat, te îndemn să îți umpli sufletul cu bunătate, să îţi pui zâmbetul acela frumos şi inocent pe faţă şi să te bucuri responsabil de fiecare moment. Nu te grăbi, fiecare experienţă vine la timpul potrivit şi nu uita că viaţa chiar merită să fie savurată!

Din dragoste pentru oamenii viitorului,
Diana Sântionean