La Maieru

Când rosteşti acest cuvânt – Maieru – imediat răsar două nume: Liviu Rebreanu şi Sever Ursa.
Spaţiul geografic şi uman în care şi-a petrecut copilăria Liviu Rebreanu e numit de acesta, precum se ştie, „cuibul visurilor”. Este o sintagmă extrem de semnificativă pentru copilul Liviu de atunci, dar şi pentru zarea spirituală şi culturală în care s-a clădit această fiinţă numită Liviu Rebreanu.
Maieru înseamnă şi numele Sever Ursa, atât de legat de biografia postumă a faimosului nostru scriitor.. Nu cunosc în spaţiul românesc un muzeu etnocultural aşa cum l-a gândit cu o jumătate de secol în urmă dl. Sever Ursa. şi care astăzi e un loc de referinţă, atât prin saloanele care adăpostesc tezaure ale civilizaţiei şi culturii someşene, cât şi prin documentele ce ţin de biobibliografia marelui nostru scriitor.
Ei bine, ziua de 27 noiembrie 2012 mai îngăduie la Maieru încă un nume de referinţă: Iacob Naroş, prin cartea sa „Romanele lui Liviu Rebreanu”. După mulţi ani de studiu (cele câteva sute de trimiteri la opinenţi sunt elocvente în acest sens), a reuşit să ofere cititorilor, prin editura Casa Cărţii de Ştiinţă (Cluj-Napoca, 2012), acest volum de 400 de pagini.
E semnificativă data lansării cărţii: 27 noiembrie. Dacă Liviu Rebreanu a intrat în lume în această zi, acum 147 de ani, Iacob Naroş, în aceeaşi zi, dar în anul de graţie 2012 a intrat în biobibliografia rebreniană cu o carte foarte convingătoare prin demersul său critico-istoric, dar şi prin postura sa de… scriitor măierean.