La 90 de ani ! Teodor Tanco şi muzeul Literei

Nici nu-mi vine să cred că monoreanul nostru Teodor Tanco aniverseară pe 22 aprilie 2015 90 de ani. L-am văzut cu cât drag vorbea despre plaiurile natale, despre identitatea noastră, la Zilele Bistriţei, cetăţeanul de onoare fiind aplaudat de o sală plină de oficialităţi din ţară şi străinătate.
Poate această dragoste pentru glia străbună vine de la Monor, de la părinţii care şi-au dedicat întreaga viaţă pământului. Parcurgând studiile la Năsăud, Bistriţa şi Blaj, absolvind Liceul „Al. Odobescu” din Bistriţa, în 1946, licenţiat al Facultăţii de Drept din Cluj, reţinut ca asistent universitar şi transferat în calitatea de lector la Institutul Pedagogic de trei ani din acelaşi oraş, Teodor Tanco, fiul ţăranilor din Monor, va ocupa între timp şi funcţiile de director al Teatrului de Stat din Turda. Revine ca lector universitar la Catedra de Filozofie şi Sociologie a Facultăţii de Istorie din Cluj, unde activează până în 1977, dată după care va fi liber profesionist. Rodul eforturilor sale de istoric literar s-a concretizat într-un „Dicţionar literar 1639-1997 al judeţului Bistriţa-Năsăud”, apărut în 1998, dar şi de sociolog, romancier, dramaturg, critic şi eseist literar. A debutat cu microromanul „Un om în halat vişiniu”, Buc., 1968. Au urmat: „Cui îi bate inima” (povestiri), Buc. 1970; „Soldaţi fără arme”, roman, Cluj, 1973, „Fana”, roman, Cluj 1982; „Trilogie transilvană”, teatru, Buc. 1985; „Prea tineri pentru amintiri”, povestiri, Cluj, 1987; „Lumea transilvană a lui Ion Creangă” (prefaţă de P. Rezuş), Cluj, 1989, studiu republicat cu prefaţă de P. Poantă, în 1999; „Jurnalul unui scriitor candidat în Parlament”, Chişinău, 1992, „Basarabie, numele tău e Maria!”, cu un cuvânt înainte semnat de M. Cimpoi, Cluj, 1992 (ed. II, ’94, ed. III‚’97), „Studenta”, roman, Cluj, 1995; „Academia Română 1886-1996. Academicieni năsăudeni şi bistriţeni”, pref. de Ştefan Paşcu, Cluj, 1996; „Corabia naufragiaţilor”, pref. de. Teohar Mihadaş, Cluj, 1996; „Vinovat de Nobel”, teatru, Cluj, 1996; „Zăpada roşie”, proze, Cluj 1999; „Desdemona”, roman, Cluj, 2000; „Despre Liviu Rebreanu”, Cluj, 2001; „Pagini alese din istoria Monorului”, Cluj, 2001, „Andrei Mureşanu contra biografilor”, Cluj, 2002; „George Coşbuc în viaţă şi documente”, Cluj, 2003. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Cluj, care i-a acordat în 2010 Premiul "Opera omnia". În anul 1994 i s-a acordat Premiul „George Barițiu” al Academiei Române.
A înfiinţat Muzeul literar Teodor Tanco la Monor, în prezent donat Complexului Muzeal Judeţean Bistriţa-Năsăud. Acolo m-am întâlnit prima dată cu maestrul Tanco. Era toamna anului 2003 şi ca tânăr ziarist la „Răsunetul” am poposit la Monor pentru un reportaj. Primarul Ioan Cira mi-a spus că este în sat scriitorul Teodor Tanco, meritând să-i fac o vizită la casa părintească, transformată în muzeu. M-a întâmpinat cu drag, ghicind în spatele emoţiilor mele dorinţa de a afla cât mai multe despre muzeu. Aşa s-a înfiripat unul dintre primele mele dialoguri, apărut apoi şi în volumul „Stop reportofon”:
-Domnule Teodor Tanco, am dori, ca împreună, să facem câţiva paşi prin Muzeul ce se va deschide în curând.
-Pentru început vă prezint sala de Exponate şi Documente Geografice, apoi "Secţiunea literară". Aici sunt scriitorii şi poeţii din judeţ. Sunt 72 la număr. Toate tablourile sunt făcute de mâna artistului Virgil Tomuleţ. Pe lângă tablourile expuse va mai fi o măsuţă cu cărţi ale conjudeţenilor şi alta cu cărţi ale celor care au vizitat muzeul. Expunerea pe pereţi începe cu litera A şi se termină cu Z, deci nu este nici un privilegiu. Avem şi marii clasici legaţi de Monor: Coşbuc, Creangă, Eminescu, care a trecut pe aici, Andrei Mureşanu şi Rebreanu. Şi să vedeţi ce este viaţa: Rebreanu este sus şi sora lui este jos.
-La Monor va fi şi un cenaclu literar. Cine poate lua parte la dezbateri?
-La cenaclul literar pot veni cei care au sensibilitate scriitoricească, de la localnici la scriitori aşezaţi aici: cum este Radu Lucaci, eu şi elevii care scriu, profesorii de română de la şcoală.
-Casa care găzduieşte muzeul este casa natală?
-Casa am cumpărat-o, dar de aici este bunica mea.
-De unde ideea acestui muzeu?
-S-a înfiripat după ce am cumpărat casa. Şi încerc să aduc aici valori.
-Ce este cu bisericuţa din curte?
-Va fi muzeu creştin - capelă ecumenică. Vor fi expuse icoane, marile biblii. Din câte ştiu eu este singurul din ţară care poartă numele unui scriitor în viaţă.
Anii au trecut şi de atunci îi port un respect aparte domnului Tanco. Pentru lucrurile frumoase pe care le-a făcut pentru literatură, pentru modul în care se luptă cu morile de vânt pentru averile grănicerilor, pentru mărinimia sa de a dărui satului din care s-a ridicat un muzeu este un exemplu pentru noi toţi. Am dialogat de multe ori la întâlnirile de la Năsăud, ne-am bucurat de vizitele sale la redacţia Răsunetul, mi-a fost alături la Târgul de carte Gaudeamus, în Piaţa Unirii din Cluj, la lansarea cărţii biografice Cornelia Ardelean Archiudean – Copila de Sub Vii. Pentru prietenia sa îi mulţumesc. Mă simt onorat.
În zi de sărbătoare ne gândim cu drag la Teodor Tanco. Căci multe sărbători a dăruit cititorilor de-a lungul vremii! A urcat pe scena scrisului cu mai bine de 50 de ani în urmă şi a rămas pe ea. Rămâneţi în continuare, încă mulţi ani, maestre!
Nouă decenii de viaţă! E prilej să-i mulţumim, să îi arătăm deplina recunoştinţă! Înţeleapt, plin de viaţă, credincioas, iubit şi apreciat. Aşa îl cunosc eu pe scriitor. Să vă aibă Dumezeu în pază şi să puteţi să ne transmiteţi înţelepciunea de a îndrepta relele. Să ne învăţaţi să fim mai buni şi mai solidari în faţa intemperiilor de tot felul. Vă urez din suflet La mulţi ani şi multă sănătate în continuare, vă îmbrăţişez cu respect şi mă înclin în faţa dumneavoastră.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]