La 100 de ani, ing. Grigore Zagura a fost sărbătorit de foştii elevi

La împlinirea vârstei de 100 ani – 36500 zile, absolvenţii de acum 50 ani ai Şcolii Horticole Bistriţa l-au sărbătorit pe dirigintele lor, ing. Grigore Zagura. Momentul a fost cu totul emoţionant, vecinii din Decebal au ţinut să fie prezenţi la sărbătorirea celui mai longeviv locatar. După felicitările de rigoare, inginerul Zagura, cu o memorie ieşită din comun, a stat de vorbă cu foştii elevi şi au trăit împreună momentele de odinioară. L-au mai felicitat fostul director al Direcţiei Agricole – Nicolae Drăgan, ing. Edmund Halasz şi Horea Ţirău. Cine este sărbătoritul?
S-a născut la 3 ianuarie 1915 într-un sat de lângă Chişinău. După primele clase urmate în localitatea natală a urmat liceul şi apoi Facultatea din Iaşi, obţinând, în urma unor severe examene, licenţa cu Magna cum Laude. În anul 1949, inginerul Zagura ajunge la Lechinţa ca şef de Ocol, apoi 11 ani a fost profesor la Şcoala Horticolă şi apoi la Liceul Agricol din Bistriţa. Îşi aminteşte, în primul rând, de Lechinţa şi de satele prin care a cutreierat implementând reforma agrară. Pe urmă, la şcoala din Bistriţa, unde a format generaţii de viitori specialişti în agricultură. „Am făcut şcoală ca la armată, eram foarte apropiat de elevi. Făceam practică sus, la ICAR, unde i-am întâlnit pe marii specialişti Modoran şi Dumitrache. Am fost totdeauna un prieten al elevilor, am lucrat alături şi împreună cu ei până când m-am pensionat. Discuţiile avute acum, la 100 ani, cu foştii elevi: Viorel Pupeză, Toma Someşan, Gheorghe Pişta, Mihai Ureche, Ioan Prundaru, Gheorghe Aluaş, Aurel Fazecaş, Vasile Huciu, Gavrilă Simionca au fost deosebit de emoţionante, inginerul Zagura amintindu-şi de fiecare în parte şi discutând cu aceştia despre şcoala de odinioară şi despre drumul urmat de fiecare în viaţă.
Într-o cameră de la etajul 1 al apartamentului din Decebal, inginerul Zagura mai păstrează, ca într-o bibliotecă academică, caiete, cărţi, manuscrise, cursuri de specialitate. Semn că a fost, de-a lungul vieţii, un om disciplinat şi dornic de a cunoaşte, de a învăţa şi de a transmite mai departe. A fost un practician desăvârşit, dar înainte de toate a rămas un om rar, cu totul special, cu înalte calităţi morale. L-am întrebat ce îşi doreşte în continuare: „Îmi doresc numai sănătate, să vă mai pot primi şi la anul”. Şi aş mai face o menţiune referitoare la gestul foarte frumos al locatarilor, al vecinilor (mai puţin al administraţiei locale), care au ţinut să-l sărbătorească pe ing. Zagura. La mulţi ani!, d-le inginer.