L-am reîntâlnit pe Adam

Am ajuns în satul Zoreni şi primul meu gând a fost să-l vizitez pe Simion Adam. Retras de câţiva ani la pensie, Adam a rămas acelaşi bărbat harnic, ştiutor, vorbăreţ, plin de viaţă. Pentru cei care nu-l cunosc, să le reamintesc faptul că Simion Adam, coborâtor din Balomir, lângă Geoagiu, trăieşte la Zoreni de peste 50 ani. Profesor de istorie, a făcut de toate. Învăţător în sat, profesor şi director de şcoală la Sînmihai, director de Cămin Cultural, primar, consilier, gospodar, dar mai înainte de toate om. În primii ani de primărie şi-a luat traista în spinare şi a bătut Bucureştiul de multe ori pentru a le aduce consătenilor gazul. A întreţinut relaţii cu prietenii francezi pe care i-a găzduit de mai multe ori în comună. A scris şi a citit enorm, biblioteca de acasă este dovadă că Simion Adam este şi un om al cititului. Acum nu poate sta în afara comunităţii. Este implicat în viaţa satului, a comunei. La 70 ani este animat de acelaşi spirit energic. Ştie aproape totul despre toate. Acasă are o gospodărie model, aranjată după reguli transmise de generaţii. Dacă-i baţi la poartă te întâmpină cu o cană de vin roşu, din vie lui, o bucată de slănină şi o ceapă roşie. Că aşa-i la noi, la ţară, ne spune Simion Adam. Unele însă îl şi nemulţumesc, dar despre acestea nu vrea să vorbească chiar de la începutul anului. Este convins şi are speranţa că lucrurile vor merge înspre bine în ţara asta.