Joia, zi de târg la Năsăud

Strada Iulian Marţian, de la intrare până la gara CFR. 4,30 dis de dimineaţă. Zdrang! Tit-Tit…! Tit! Trage mă, maşina că şi eu am plătit locul în piaţă… că nu-i târgul lui măta…! Taci, du te-n…, descarc şi plec! Zdrang! Buf! (Sunt aruncat jos scheletele din metal ale tarabelor…). *Meaţa Magdi, cam târziu! (5, 15). Tit, tit, tiit… Hai, mă, lasă vorba, ce mama d…ului, n-ai vreme toată ziua să trăncăneşti?! Trage pe trotuar! Nu pot! Nu vezi că n-am loc?! Tit, tiit, tiiiit…! Zdrang! 5,50. Dă înapoi mă, nu intra, ce dracu’, nu vezi că ies? Cum să văd dacă ăştia au stins lumina. Totu-i beznă, lua-i-ar… Mă, Nelule, tu acoperi taraba cu folia? Oare va veni ploaia? Hai, c-o pun şi eu, că mă mai fereşte de curent… 6.30. Tit, tit, tiiit, ieşi, mă, în bulevard, nu vezi că vrea să plece la en-gros domn’ profesor? Da să plece, îl opresc eu?! F…-i norocu’. Nu putea să-şi scoată maşina mai devreme, sau de aseară?! Nu, mă, că-i domn! Tit, tit, tiit! Stai, mă, nu intra că ies şi eu, nu vezi, ce p… mea, boule! Taci, mă, că sunt şi doamne pe aici! Da ce, ele nu ştiu de p…?! Du-te d…! 7.20: Ioano, vezi puţin şi la mine, mă duc să-mi iau o cafea… De ce nu ţi-ai adus de-acasă?! Mi s-o spart termosu’! No bine! Adă-mi şi mie o plăcintă, îţi dau banii când vii! Nu vrei şi tu, Mărie? Nu, eu mi-am luat ceai şi sendvici de acasă!... 7,45: Încet, încet zgomotele, strigătele, înjurăturile se mai potolesc şi începe forfota târgoveţilor.
B-dul Grănicerilor. 7.50: Tit, tit, tiiit! De ce pui frână, boule, că intru în tine, nu vezi? Nici nu semnalizezi! N-am apucat că a oprit unul în faţă, brusc! Ai răbdare, nu te enerva de dimineaţă! Întârziu la serviciu, că mai opresc şi la cămin să-l las pe micu’. Hai mă, ce mai aştepţi? Du-te dacă tu dacă poţi, nu vezi că ne-au blocat?! Vin şi din faţă şi n-avem loc să ne petrecem pe un singur fir, ăştia au parcat şi pe carosabil! Unde-i poliţia, frate?! Tit, tit, tiit! Hai, bagă-te, nu-l lăsa să intre că-i opt şi-mi taie ora patronu’! Ai răbdare că uite, face poliţia un pic de ordin, că s-au cam aglomerat la intersecţia de la Jandarmerie! Tit, tit. Tiit!
Trotuarele bulevardului, 7.00-13.00. Un sfert din ele, din loc în loc, ocupate de maşinile care nu mai ar unde parca. Te strecori cum poţi, spre piaţă, serviciu, casă… Săru’ mâna, ajută-mă cu un leu, să-mi iau o pâine… Să-ţi dea Dumnezeu sănătate! Mai faci câţiva paşi… Dă-mi şi mie un leu, mânca-ţi-aş, că am copii mulţi şi n-am ce le da de mâncare!... După încă câţiva metri… Ajutaţi-mă cu cât puteţi! Trebuie să-mi iau medicamente… Apoi, altul: N-am bani, n-am bani, n-am bani!, strigă cât îţ ţine gura cu o şapcă întinsă spre trecători. Ai impresia că eşti la Turnul Babel… Timpul se scurge, pieţarii se răresc, tarabagiii pleacă, iar în locul lor rămâne un teren dezolant: cartoane, pungi din plastic, pahare de unică folosinţă, coji de seminţe, cutii, cutiuţe, coji de banane etc. Abia dacă ai pe unde călca, parcă a dat bomba peste Oraşul Academicienilor… Spre seară îşi fac apariţia oamenii cu măturoiul şi roaba: unul mătură, altul încarcă cu lopata… La apusul soarelui se intră în normal…
P.S. Îmi cer scuze pentru unele cuvinte…

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]