Izgonirea din siguranța zilei

Valentin Marica

Erodându-se  siguranțele, apar, insistent, nesiguranțele.  Vechi și noi, acestea se reunesc în corpul societății nesigure, „a societății modernității târzii în care se trăiește acum”. Este ideea  volumului de eseuri Societatea nesigură a lui Andrei  Marga, paginat pe patru ample și sugestive capitole: Diagnoze ale societății actuale, Societatea nesigură, Surse actuale de nesiguranță și Ieșirea din nesiguranță.

Nesiguranțele au marcat mereu viețile oamenilor, numai că acum ele trec prea în față, urcând peste celelalte realități, ajungând chiar în vâful realității. E și pentru faptul că speranțele s-au îmbrăcat în decepții, se dezbate ceea ce a fost, nu ce se trăiește, se extinde debusolarea, își află autoritate somnul rațiunii: “în locul unei economii a competenței a venit forța covârșitoare a marilor companii; în locul construcției democratice a venit democrația condiționată a unui tehnocratism descărnat; în locul culturii cetățeanului a venit străduința de performanțe vandabile; în locul celor mai calificați la decizii au venit grupurile dirijate din cercuri oculte; în locul alianțelor pentru o lume mai bună a intervenit lupta pentru sfere de influență”. Astfel, nesiguranța  s-a ridicat deasupra tuturor. Timpul politic nu are viziune, liderii sunt înlocuiți de șefi, familia e supusă atacurilor, munca se fărâmițează, rațiunea științifică e dizolvată, evaluarea creației nu se mai face în funcție de originalitate, ci după rețete formale, democrația parlamentară este înlocuită cu democrația forțelor difuze ale adunărilor străzii, neîncrederea în instituții creează emigrația masivă, speranțele puse în 1989  sunt risipite. Sunt evidente – detaliază Andrei Marga – situațiile ce nu sunt în regulă, dar intervențiile sunt amânate, neexistând curajul deciziei, intrându-se “într-o societate în care nimeni nu mai stăpânește întreaga situație”.  Societățile de azi  se confruntă cu pasivitatea civică, apatia politică și  indiferența juridică, trăind  o stare de individualism și egoism ce trece drept victorie. Suntem într-o societate a riscului, diagnostighează Andrei Marga pe urmele lui Ulrich Beck care vorbește despre pășirea în risc prin intoxicare, dezinformare, înșelare. Autorul Societății nesigure  preia și idei din W. Reinhardt, istoricul care argumentează cum am intrat într-o societate a minciunii în care întrebarea ce este de fapt adevărul se pune tot mai rar. Andrei Marga citează și din scrierile filozofului spaniol Daniel Innerarity care admite că suntem într-o societate invizibilă în care viața fiecăruia depinde de o încrengătură a unor forțe ascunse ce dirijează lumea.

Punând accentele strict pe România, autorul volumul Societatea nesigură crede că suntem într-o navigare nesigură, fără să deținem, după decenii, un proiect de țară, având, în schimb, dezbateri publice lacunare, o împotmolire a reformelor, o selecție eronată a decidenților, o destrămare a familiei, un patos al dezinformărrii și un impas al justiției.  Autorul, după ce detaliază pe tema diagnozelor societății actuale și a surselor actuale ale nesiguranței, conturează și ideea de ieșire din nesiguranță. „Este vorba de cunoașterea a ceea ce este, de angajarea pentru valori, de transformarea în temă a ceea ce lipsește, de recuperarea religiei propriu-zise, de reconfigurarea stilului de viață, de emergența de politicieni veritabili și de reorganizarea Europei.” Cu alte cuvinte este importantă revenirea la esențial, la datele profunde ale vieții. Onoarea și creația rămân de o importanță crucială în ziua noastră. 

Analiza lui Andrei Marga  nu se îndepărtează de ceea ce înseamnă misiunea filozofiei de la Aristotel încoace, aceea de a arăta cum se ajunge la  nivelul binelui în societate și viața omului.  Mesajul operei lui Brâncuși, argumentează Andrei Marga, poate fi cale de izbăvire, pornind de la reflecția pe tema eliberării. Dar nu doar prin tema eliberării poate fi urmat Brâncuși, ci și prin crezul său că nu se poate face artă, politică, meserie, fără tenacitate și inteligență.

Prin diagnozele sale, Andrei Marga nu vrea să descumpănească, ci să ne facă să înțelegem lucrurile în profunzime,  pentru a le scoate din obositoarele prejudecăți,  ca  apoi acestea să însemne căutări în adâncime, responsabile; într-o lume în care  doar cunoașterea nu e deajuns, simțindu-se nevoia înțelepciunii, a comunicării alături de comunicație, a convergenței religiilor ca pacificare; într-o lume a supunerii, a asimetriei, a vidului valorilor, a structurilor invizibile, a haosului, a cinismului, a mediatizării, a minciunii, a manipulării extinse a indiferenței,  a infantilismului, a turbulenței, a riscului, a narcisismului, a cleptocrației. Incitante și reverberante pagini, spulberând perdele de erori, lacune, falsuri. Bunăoară, nu poți să nu zăbovești, spre a te dumiri,  la paginile ce consemnează, negru pe alb, că „integrarea țării în Uniunea Europeană nu are de-a face cu cei ce o revendică la noi”. Este doar un exemplu.

.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]