Iubesc un mort

În zilele acestea au avut loc nişte masturbaţii politice la Bucureşti, cu alegeri, schimbări (de pe o creangă pe alta) în sânul blond al unei şatre penibile, cu participarea bulibaşei de ţară, care, din nou, a folosit Constituţia drept hârtie igienică. Mai e cazul să numesc aşa-zisul partid şi numele bulibaşei? Cred că nu.

Mi-am zis că, totuşi, am percepţia realităţii anului 2o11 şi am luat liftul (de la un parter naţional mizerabil) şi am urcat până la un palier respirabil, cel al spiritualităţii şi culturii, unde l-am întâlnit pe Ioan Lăpuşneanu , oferindu-mi cartea sa formidabilă „Emil Rebreanu – eroul de la Ghimeş Făget”.

De ce acest titlu al textului meu? Pentru că aşa s-a aşezat gândul meu pe parcursul lecturii cărţii.

Finalmente, mi-am zis aşa: S-ar putea ca această carte să depăşească, în vreme, prin calităţile ei documentare, valoarea ficţională a romanului „Pădurea spânzuraţilor”.

În romanul lui Liviu Rebreanu Apostol Bologa nu e un erou, dar, din cartea lui Ioan Lăpuşneanu începi să accepţi un adevăr: Emil Rebreanu da, a fost un om cu un cumplit de zbuciumat destin existenţial.

Cartea aceasta a profesorului Ioan Lăpuşneanu e dificil de încadrat într-o specie literară omologată de estetica la modă, întrucât foarte rar se întâmplă un demers în care alternează documentul cu mărturisiri despre traseul investigaţiei.

O introduci la istorie literară? Eu zic că nu. Ţine de un studiu psihanalitic? Nu. Această reconstituire a unui adevăr şi întregul efort de cercetare are tenta unui fel de jurnal al cercetătorului? Nu. E rezultatul unei paralele între un om şi un personaj? Nu. (În privinţa aceasta Liviu Rebreanu însuşi, exasperat de astfel de analogii, după 10 ani de la apariţia romanului „Pădurea spânzuraţilor”, avea să declare:„ Apostol Bologa n-are nimic din fratele meu, cel mult câteva trăsături exterioare şi poate unele momente de exaltare. Tragedia lui mi-a prilejuit doar cadrul în care se petrece romanul şi puţine personagii localnice: preotul, groparul, Ilona etc).

Atunci unde încadrez această carte? Eu zic: după lectură, o aşezi pe o poliţă cu volume de excepţie. Este o carte care relevă, pe de o parte, traseul tragic al unui tânăr ardelean situat într-un anume context naţional-politic şi, pe de altă parte, o carte care luminează devoţiunea de cercetător contemporan al unui năsăudean dornic să contureze, prin documente, drumul unei vieţi dramatice.

De-a lungul anilor, s-a tot plusat pe ideea că personajul Apostol Bologa este un erou. Lucian Raicu are o opinie imbatabilă: „Rebreanu nu a conceput în Apostol Bologa un erou (…) Tot ce face în finalul vieţii sale (personajul – n.n.) se datorează unui impuls, mai tare chiar decât sentimentul datoriei.”

Or, Emil Rebreanu – din cartea lui Ioan Lăpuşneanu – este, într-adevăr, un erou. Cine are îndoieli în privinţa aceasta să pună mâna pe dicţionar.