ISTORIA BISERICII ORTODOXE ROMANE DIN TRANSILVANIA

BISERICA ORTODOXA DIN TRANSILVANIA SEC. 10-13

La sfrsitul veacului 9, ungurii emigreaza din sudul Ucrainei de astazi si se stabilesc in Campia Panonica, sub conducerea lui Arpad. In estul raului Tisa, ei gasesc o populatie romaneasca si unele grupuri de slavi, ambele organizate in cnezate si voievodate. La sfarsitul veacului 9, si inceputul celui de-al 10-lea, aici erau, conform unei cronici maghiare scrise de secretarul regelui Bella 2, voievodatele : al lui Menumorut, in Tara Crisurilor, intre Somes si Mures, al lui Glad, in Banat si al lui Gelu, « ducele roman », care controla Tara Transilvaniei, locuita de romani si slavi, cu resedinta in cetatea Dabaca, langa Cluj-Napoca. Mai exista si o alta formatiune politica in sudul Transilvaniei, cu resedinta la Balgrad (Alba Iulia).

Ungurii cuceresc Transilvania la inceputul veacului 13 si impun administratia lor peste organizatia romanilor de aici. Ungurii venind in contact cu romanii, au inceput sa se integreze in stilul mai asezat, mai pasnic de viata al romanilor, iar unii au devenit crestini. Sunt dovezi categorice ca romanii si slavii si-au adus contributia la increstinarea in stil rasaritean, a unora dintre unguri. Ungurii au imprumutat de la romanii transilvaneni cuvinte si obiceiuri crestine : pagan (pogany), sambata (szombat), sfant (szent), craciun (karacsony). De la romani, ungurii au mai imprumutat cuvintele ianuarie, aprilie, iunie, decembrie, de asemenea, obiceiul colindelor. Vedem din hotararile unui sinod tinut la Szabolcs (Ungaria) in 1092, ca ungurii incepeau Postul Pastilor ca si romanii cu care convietuiau, adica lunea si nu miercurea ca in Biserica Apusului. Chiar si-n ziua de astazi, prima saptamana din post, ungurii o numesc « a untului », ceea ce demonstreaza inrudirea cu « saptamana branzei » la romani. La unguri, crestinismul a patruns mai intai sub aspectul lui rasaritean, ortodox. Regele Stefan cel Sfant (997- 1038), sau mama sa, au zidit o manastire ortodoxa de maici la Veszprem pentru mitropolitul ortodox Antonie. Totusi regele Stefan a inceput organizarea de episcopii catolice in Ungaria, pe la inceputul veacului 11, orientarea aceasta spre Apusul catolic facandu-se din interese politice, Ungaria avand nevoie de Germania catolica vecina si de sprijinul papilor, puternici atunci.

Pe langa fiecare formatiune politico-statale romanesti transilvanene, exista si o organizare bisericeasca ortodoxa. Din imaginea temeliilor bisericilor de la Dabaca, deducem ca aici era si un episcop ortodox, care a sfintit bisericile respective si a hirotonit pe acei preoti. Un alt episcop si-a avut resedinta la Alba Iulia, langa seful politic de aici. Se presupune ca un episcop isi avea sediul in cetatea Bihared, pe langa voievodul Menumorut, iar alt episcop statea la Morisena, pe langa « ducele » Glad. Se aminteste de Episcopia ortodoxa de la Dibiscos (Timisoara sau Jupa Caransebes) intr-o diploma data de imparatul bizantin Vasile 2 Bulgaroctonul, in 1020. Se cristalizeaza primele formatiuni politice din Transilvania, iar, drept urmare, in locul horepiscopilor din veacurile anterioare, vin episcopii, aflatori pe langa fiecare sef politic, asadar, organizarea bisericeasca urma organizarii politice. Organizarea bisericeasca a romanilor ortodocsi continua si dupa aparitia episcopiilor catolice, ocupand alte locuri. Se mentioneaza, intr-o scrisoare a Papei Inocentiu 3, datata 3 mai 1205, o « episcopie ortodoxa pe mosiile fiilor cneazului Balea”, pe undeva in zona Hunedoarei.

Odata cu dominatia regilor Ungariei in Transilvania, a inceput o lupta contra Bisericii Ortodoxe, cunoscandu-se multe acte date de regii Ungariei si de papi, impotriva Bisericii Ortodoxe Romane din Transilvania. Ca exemplu, sinodul episcopilor catolici din Ungaria, a decis, in 1279, printre altele, sa interzica « schismaticilor », adica ortodocsilor, sa zideasca biserici si capele si sa savarseasca slujbele bisericesti. Regii Ungariei Ladislau Cumanul, Bela 4 si altii, au jurat in fata papilor sa alunge pe necatolici din Ungaria si din tarile pe care le-au supus. Regele Ludovic cel Mare, in 1366, poruncea ca preotii ortodocsi din Banat si familiile lor sa fie expulzati, iar in 1428, regele Sigismund hotara ca in tinutul Caransebesului, nu i se ingaduia nimanui sa detina proprietati si titluri nobiliare, daca nu facea parte din Biserica Romano-Catolica. Cu toate acestea, romanii ortodocsi au ramas mai departe cu Biserica lor, in pofida tuturor potrivniciilor vremurilor.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5