Învierea, victoria iubirii

Oamenii sunt făcuţi pentru eternitate, pentru că ei aspiră permanent după infinitate, după absolut. Oamenii vor să iubească şi să fie iubiţi, ei tind spre o iubire absolută, fără sfârşit. Toate acestea le află doar în relaţia cu o Persoană infinită şi absolută. Omul tinde să descopere o frumuseţe tot mai mare, să cunoască o realitate tot mai profundă, să înainteze într-o noutate continuă, el tinde spre infinit pentru că este persoană. Însă toate aceste aspecte ale unei realităţi infinite se pot afla doar într-o Persoană infinită, într-o comunitate de Persoane infinite în fiinţă, în frumuseţe, în iubire. Omul prin tot ceea ce face urmăreşte un scop pentru a se servi de lucrurile din lume. El are nevoie de un scop final etern, omul însuşi trebuie să fie un scop final etern pentru a-şi dovedi o fiinţă cu sens în tot ceea ce face. Prin toate lucrurile pe care le face el manifestă, direct sau indirect, un asemenea scop etern. Doar în aceasta vedem sensul existenţei noastre şi al faptelor noastre. Omul trebuie să vadă scopul fiinţei lui proiectat dincolo de viaţa lui trecătoare, pentru că dacă moartea ar încheia definitiv existenţa lui, el nu ar fi un scop în sine, ci ar fi un mijloc într-un proces inconştient al naturii. În acest caz, tot sensul vieţii lui şi toate scopurile urmărite de el şi toate lucrurile ar deveni fără sens.
Ordinea sensurilor nu poate fi nesocotită, sensurile sunt reale şi omul nu poate trăi fără ele, el nu suportă să trăiască fără conştiinţa sensurilor şi fără urmărirea lor, pentru că ele culminează într-un sens final pe care este convins că-l va atinge dincolo de moarte. Animalul nu ştie de sensuri, nu le poate contesta, omul însă, prin conştiinţa sa, urmăreşte în mod conştient sensurile sale şi în ultimă analiză, un sens final care înseamnă desăvârşirea lui în eternitate, el fiind un scop în sine pentru eternitate, el este făcut pentru eternitate, având în sine o valoare netrecătoare care se îmbogăţeşte necontenit.
Sensul existenţei omului este încoronat în lumina nelimitată şi eternă a unei vieţi transcendente de orice monotonie a repetiţiei şi de orice relativitate, de aceea omul tinde spre o ordine dincolo de el, el tinde spre învierea sa.
De aceea Iisus Hristos are scop ultim victoria asupra morţii şi comuniunea desăvârşită a omului cu Dumnezeu cel personal, infinit şi veşnic. Învierea Mântuitorului arată şi demonstrează că istoria este destinată a fi ridicată într-un alt plan, superior celui actual al ei, în planul vieţii incoruptibile unde nu există moartea, unde libertatea spiritului uman, prin Duhul Sfânt, face transparent trupul.
Prin Iisus Hristos omul devine semen al Lui şi aceasta reprezintă cea mai ridicată stare la care omul este adus, o stare de fericire supremă, este renaşterea omului, este restabilirea lui. Crucea este victoria împotriva morţii, este victoria iubirii.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5