Școala măiereană, școala lui Rebreanu, a reușit de-a lungul timpului să plămădească, prin profesori deosebiți, elevi eminenți pe care valoarea și timpul i-au transformat în personalități ce au oferit și oferă trăinicia fundamentului intelectual al comunei noastre.

    Adelina Antonia Avram este o reprezentantă de excepție a acestora și ne oferă astăzi, cu modestie și generozitate, tabloul deosebit al performanțelor sale școlare. Inspectoratul Școlar Județean a publicat ierarhia la nivelul județului Bistrița-Năsăud a absolvenților clasei a VIII-a, media de admitere fiind calculată în funcție de media de la Evaluarea Națională și media generală în clasele V-VIII. Primul loc este ocupat de Antonia Adelina Avram, absolventă a Liceului Tehnologic ”Liviu Rebreanu” din Maieru, singura care are media de admitere 10. Ea a luat 10 la Evaluarea Națională și are media 10 obținută în cei patru ani de gimnaziu. Vom încerca să descoperim, măcar în parte, prin câteva întrebări adresate Adelinei, ingredientele din micul ei univers în care-și prepară reușitele sale școlare. 

          -  Adelina, ești la capătul unei serii incredibile de rezultate școlare. Cum te simți în postura unei campioane absolute a școlii măierene, județene, sau chiar naționale?

- Ei bine, nu sunt, în niciun caz, o campioană absolută. Mai am mult de lucrat pentru a ajunge campioană, iar în ceea ce privește superlativul de „absolut”, cred că niciodată nu l-ai putea atinge, ci doar să te apropii din ce în ce mai tare de el, pentru că, odată ce evoluezi, vei vrea mai mult și mai mult, vei vrea să te autodepășești. Un sinonim al acestui adjectiv, „absolut”, este „perfect” sau „desăvârșit” , ca un final, ca un capăt, de parcă nu ai mai putea să te dezvolți. Dar mereu se poate mai bine! În ceea ce mă privește, în postura de Ade mă simt bine. Am fost bucuroasă, emoționată și mândră să urc pe scenă în cadrul festivităților de premiere și să am, astfel, certitudinea că, într-adevăr, am evoluat; însă nu pot și nu vreau să stau în prezent gândindu-mă la trecut și să-l las, astfel, să treacă. Prezentul este un dar. Trebuie să ne bucurăm de el și să-l folosim.

-Ești un vulcan de energie creativă în spatele unui chip angelic, care a impresionat, uneori chiar intimidat pe unii dintre  profesori. Crezi că o altă școală putea să-ți ofere satisfacții intelectuale mai mari?

- Nu, nu cred că o altă școală putea să-mi ofere satisfacții intelectuale mai mari. Am avut parte de toată pregătirea necesară din partea profesorilor. Persoanele de la sat sunt întotdeauna mai modeste, iar acest lucru le face să muncească din greu și sârguincios pentru a urca. Cu toate acestea, cum am spus, mereu există loc de mai bine, pentru oricine și în orice domeniu, fie el elev ori dascăl. Cred și că laboratoarele , cum sunt cele de fizică și de chimie , ar trebui să fie mai dotate. Lucrările experimentale te ajută să înțelegi și să înveți mai ușor teoria și îți dau, de asemenea, o satisfacție, un entuziasm specific, te fac să te simți în al nouălea cer.             Dar niciodată nu am vrit să reprezint o altă școală. Maieru e localitatea în care am copilărit și Liceul Tehnologic „Liviu Rebreanu” a fost școala mea, și am demonstrate împreună că în cazul în care ceva se poate face mai bine, se poate face aici, și nu altundeva.

-Știu că ai avut permanent suportul părinților tăi. Acest fapt a avut un rol esențial în reușitele tale?

- „Tata mi-a dat cel mai mare dar pe care o persoană îl poate oferi alteia: a crezut în mine” (Jim Valvano). Da, cu siguranță că părinții mei au avut un rol esențial că, doar, sunt părinții mei. Mereu m-au sprijinit, atât din punct de vedere emoțional, afectiv, cât și din punct de vedere material. Întotdeauna au avut întâi grijă să fiu sănătoasă și odihnită – să dorm suficient. Nu m-au silit vreodată să mă ocup și de alte treburi, așa că mie mi-a rămas de făcut doar ceea ce-mi place – meseria de elev. Știu că unele persoane sunt de părere că părinții mă obligau să particip la olimpiade, dar n-a fost, nu este și nu va fi niciodată așa. Am participat pentru că eu am dorit, iar ei mi-au respectat decizia și s-au bucurat de bucuria mea.  Îi iubesc pe tati și pe mami! Nu sunt eu fiica părinților mei?

-Adelina, cum reușești să îmbini în mod strălucit rigiditatea rezolvării unor probleme de matematică sau fizică, cu metaforele din lucrările de literatură și buna stăpânire a perceptelor religioase?

-  În primul rând, eu sunt de părere că fizica și o poezie nu sunt două lucruri foarte diferite; problemele nu sunt rigide, ci pline de muzică. Apoi, literatura și științele studiază același concept, același lucru - lumea care ne înconjoară, doar că din puncte de vedere diferite. Dacă una observă gingășia norilor ce plutesc pe bolta cerească și sentimentele de împlinire ale unui dans printr-o ploaie senină și limpede de vară, alta îți vorbește despre circuitul apei în natură, despre stările de agregare și despre vaporizare și condensare. Dacă una descrie mersul suav al razelor trandafirii de soare la apus, cealaltă te informează că o rază de lumină este dreapta prin care se reprezintă un fascicul de lumină foarte îngust și îți face clasificarea – fascicul paralel, convergent sau divergent. A cerceta natura din perspective diferite te face un om complex și plăcut, căci poți, astfel, să ai subiecte de discuție cu oricine, indiferent ce domeniu l-ar preocupa. În plus, realul și umanul se află într-o relație de interdependență. Dacă vrei să întocmești, de exemplu, un argument literar, ai nevoie de exactitatea unui matematician pentru a-ți grupa ideile sistematic, iar în redactarea rezolvării unei probleme trebuie să ai grijă ca aceasta să aibă un aspect îngrijit și aici îți vei folosi însușirile cu care te-ai deprins la orele de limba română. De asemenea, matematica începe să devină abstractă, și există noțiuni la care trebuie să îți folosești imaginația. Dacă, mici fiind, eram convinși că după unu urmează doi, acum știm că între unu și doi se află o infinitate de alte numere.  Reușesc să le îmbin pentru că Dumnezeu mă ajută.

-Ai urcat pe podiumul mai multor olimpiade naționale, doar în 2016 la cinci materii diferite, caz unic în școala noastră, dar, probabil și la nivel național. Te simți recompensată îndeajuns pentru efortul intelectual depus sau instituțiile abilitate ar trebui să facă mai mult pentru motivarea unor elevi eminenți ?

       -   Eu, una, mă simt recompensată îndeajuns. Mă răsplătesc cunoștințele pe care le dobândesc și entuziasmul pe care îl capăt când îmi iese ceva , o problemă, o compunere, o reacție chimică. Dacă un elev are nevoie de mai mult de atât pentru a fi motivat, atunci n-a fost niciodată pasionat. Sunt însă necesare unele investiții, fie că este vorba de culegeri, caiete, cărți religioase, romane, eprubete, calculatoare de buzunar sau computere, dar banii obținuți ori rechizitele primite la concursuri și la olimpiade reprezintă un sprijin exterior suficient pentru satisfacerea exigențelor, cerințelor suplimentare.

-Ai avut în spate o echipă de profesori deosebiți care au șlefuit diamantele pregătirii tale pentru olimpiade și au adus mândrie școlii noastre.  Numește-i și adresează-le câteva gânduri.

 -      Deoarece alături de ei am învățat aceste lucruri care mă fascinează și mă încântă și am înțeles câteva dintre tainele a ceea ce ne înconjoară, profesorii mei sunt și cei mai buni prieteni ai mei. De aceea, a mă adresa lor nu este un lucru ușor, deoarece nu găsesc cuvintele potrivite.   Întâi, le mulțumesc din suflet pentru tot ce mi-au dăruit, pentru toată strădania și pentru toată pasiunea ce li se citește în priviri.     Amintesc cu multă recunoștință și respect pe: domnul profesor Tripa Ioan, care de patruzeci și patru de ani predă, cu drag și însuflețire, materia care stă la baza tuturor celorlalte – matematica.          Într-adevăr: „Matematica este limba cu care Dumnezeu a scris Universul” (Galileo Galilei). Doamna dirigintă și profesoara mea de limba și literatura română, Ursa Elena, care ne-a învățat să credem în puterea cărților și ne-a arătat cu pricepere trucurile gramaticii. Sfaturile dumneaei ne îndeamnă întotdeauna să o luăm pe calea cea bună. Domnul profesor Mureșan Cirilă, care ne trezește, stârnește și hrănește setea de cunoaștere prin explicarea fenomenelor fizice și a relațiilor de calcul    într-un fel în care să le înțelegem cu ușurință și care m-a făcut să mă îndrăgostesc de fizică. „Când ești față în față cu o dificultate, ești pe cale să faci o descoperire” (Lord Kelvin). Domnul profesor Croitor Ioan, un om atât de pasionat, încât meseria lui      nu-și găsește vreodată o vacanță, care-ar vorbi despre geografie ore-ntregi și care ne-a făcut, predând această materie, să cunoaștem lumea și minunile ei. Domnul profesor de biologie Anca Iosif. Pe bună dreptate, orele de anatomie trec tot timpul cel mai repede!  Le mulțumesc mult, mult și profesorilor mei Barna Sânziana, Gyorgy Raymond, Pui Alexandru, Dunca Claudia, Bontaș Valer, Mircea Pioraș și Bindea Maria și doamnei mele învățătoare, Berende Elena, pentru că ne-a călăuzit patru ani cu dragoste pe colegii mei și pe mine.  În cele din urmă, pentru profesoara mea de religie, Avram Silvia, cred că nici nu mai e nevoie de cuvinte ca să-i mulțumesc, deoarece pot să mă duc chiar acum și s-o strâng în brațe, pentru că este mama mea. Și „o mamă bună face cât o mie de profesori”. (Johann Friedrich Herbart).

-Clasa a VIII-a s-a încheiat. Care este palmaresul ultimului an școlar din gimnaziu?  

-Pot să spun că am avut rezultate bune la olimpiade şi concursuri în anul şcolar 2016-2017: Olimpiada de Fizică – premiul I la faza judeţeană,    diplomă de onoare faza naţională, Olimpiada de Geografie  -  premiul I la faza judeţeană, menţiune MEN la faza naţională, locul 7, Olimpiada de Matematică – premiul II la faza judeţeană, Olimpiada de Ştiinţe pentru Juniori – premiul I, Concursul de fizică şi chimie Impuls Perpetuum – premiul I. În perioada 31 iulie – 8 august, voi susţine fazele naţionale ale Olimpiadei de Ştiinţe pentru Juniori şi Concursului Impuls Perpetuum.

    - Eşti singura elevă din judeţ cu media 10 la admitere la liceu. Cum este ? Unde vei merge mai departe ?

-Îmbucurător, sunt roadele anilor de muncă. Le mulţumesc profesorilor mei de limba română şi matematică, Ursa Elena şi Tripa Ioan, cărora li se datorează rezultatele obţinute la Evaluarea Naţională. De asemenea, mulţumesc şi dascălilor mei de fizică şi geografie, Mureşan Cirilă şi Croitor Ioan. M-am înscris la Colegiul Naţional „Liviu Rebreanu” din Bistriţa, la secţia matematică-informatică. Tot ce pot să spun este: Doamne ajută!

- Mulțumim, Adelina, și speranța noastră, a tuturor celor care te cunosc și te admiră, este ca toate visele tale să-și găsească oriunde și oricând o binemeritată împlinire.

Prof.  Liviu Ursa