( Interviu) Felicitări ! Radu Rusu, primul admis la Academia Forţelor Terestre Sibiu: Sunt o persoană care nu se închină în faţă trendurilor. Nu-mi place să pierd timp

       Este o mândrie pentru judeţul nostru ca primul admis la Academia Forţelor Terestre „Nicolae Bălcescu” din Sibiu, la domeniul Contabilitate a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, să fie un bistriţean. Originar de pe Valea Ţibleşului, de la Târlişua, Radu Rusu provine dintr-o familie cu tradiţie în domeniul educaţiei, tatăl lui fiind învăţător, mama asistentă medicală, iar fratele fiind ofiţer în cadrul MApN la Baia Mare. Dragostea pentru matematică este moştenită de la bunicul lui, renumitul profesor Vasile Rusu.

            A intrat cu nota 10 la matematică, în urma Evaluării Naţionale la Colegiul Naţional „Petru Rareş” din Beclean, profil Matematică-informatică, pe care l-a absolvit cu media generală 9.55, iar la matematică 9.95. Deţinător a mai multor locuri întâi la olimpiada de matematică, Radu Rusu a dovedit că învăţătura este cu adevărat cheia succesului pentru a reuşi în viaţă, fiind admis cu nota 9.40 la o diferenţă mare de următorul clasat, 7.90, la Academia din Sibiu.

            Pentru cotidianul „Răsunetul”, Radu a acordat un scurt interviu despre învăţătură, moştenirtea din familie, pasiuni.

-Cum ai primit rezultatul ? Te aşteptai să fii pe primul loc ? Este ştiută competiţia mare de la academie.

-Mă aşteptăm la rezultat, chiar înainte le-am spus unor prieteni că voi fi primul.

-Cum au reacţionat cei dragi ţie, dar foştii colegi şi profesorii?

- Într-un mod previzibil: părinţii au fost mândri, lui bunicu şi lui mătuşa Maria de la Badon-Sălaj le-au dat lacrimile… Unii profesori m-au felicitat pe mine, alţii pe părinţi, iar dintre prieteni, doar cei importanţi şi-au amintit.

-Cât de mult contează în această ecuaţie munca din liceu? Ştiu că ai fost un elev muncitor, cu performanţe deosebite.

- Foarte mult. Timpul/muncă sunt cheia unor astfel de rezultate. Încă din clasele primare am început să mă obişnuiesc cu competiţiile. Pe lângă această “imunitate” la strestul/emoţiile competiţiei un rol important îl joacă şi cunoştinţele mele dobândite în cele opt clase la Tîrlișua în domeniul matematicii, multe aprofundate apoi la liceu grație doamnei profesoare Lia Săplăcan.

-Eşti dintr-o familie de pe Valea Ţibleşului în care educaţia a fost mereu la loc de cinste. Cât de mult crezi că pentru un tânăr contează această moştenire, cât de important este ceea ce vezi în familie ?

- Atmosfera din familie are o influenţă decentă, dar nu ca răspuns final. Majoritatea realizărilor ( cel puţin pe plan executiv ) îmi aparţin mie. Odată ajuns la Beclean, am continuat să fiu un elev “silitor”. Le mulţumesc colegilor care mi-au fost alături în momentele mai puţin plăcute,  petrecute neaşteptat. De asemenea, şederea mea în Beclean nu a fost una “departe de casă” , deoarece pot spune că am devenit un fiu “adoptiv” al familiei Hiticaș Aurora.

-Cu atâta învăţat mai ai timp şi pentru pasiuni ? Care ar fi acestea ? Ce vei face vara aceasta ?
       - Nu mi-am petrecut majoritate timpului învăţând. Odată puse bazele, munca nu a trebuit să fie la fel de intensă. Uneori o zi o petreceam mai mult făcând matematică, alteori mă jucăm întruna pe laptop. Totuşi, mă străduiam să învăţ zilnic, chiar dacă nu reuşeam tot timpul. Deşi la Tirlişua şi Beclean posibilităţile de petrecere a timpului liber sunt reduse, încerc să fac o groază de lucruri: să mă uit la seriale, să mă joc pe laptop, să joc fotbal şi să mă dezvolt personal prin orice mijloc eficient.

   -Am aflat că nu ai reţele de socializare. Tânăr fără facebook ?

- Da ştiu, multă lume mă întreabă, de parcă aş fi bolnav. Nu îmi e util. Dacă doresc să ţin legătură cu cineva, mă descurc eu într-un mod mai bun decât facebook. Pe lângă asta, prin facebook eşti tare uşor găsit şi în rând cu lumea, mie îmi place ideea de nonconformism, intimitate. Sunt o persoană care nu se închină în faţă trendurilor, iar când ceva devine atât de “folosit” mă desprin de acel lucru.

-Care este motto-ul după care te ghidezi?

- Dacă te referi la un motto legat de matematică şi rezultate, nu am unul. Acum îmi răsună în cap un citat pe care tatăl meu ni-l tot repeta tuturor pe parcusul claselor primare ,,Învăţătură este un copac cu rădăcinile amare, dar roadele dulci,,.  Poate sunt programat să fac asta. Îmi place matematica, nu-i ajungi niciodată la capăt, şi dacă te opreşti, rămâi tare mult în urmă. Nu multă lume e pasionată de matematică, deci încerc să fac ceva accesibil unei game mai restrânse de oameni. Chiar mă gândeam să încerc să mă leg de cercetarea în matematică … dar asta necesită un nivel mult mai înalt decât cel la care sunt …

-Ai emoţii în ceea ce priveşte noul prag din viaţa ta, cum crezi că va fi la academie?

- Da am. Nu ştiu ce să aleg, nu ştiu dacă la Academia voi avea şansă să mă dezvolat la maxim sau dacă există ceva acolo care să mă reţină/încetinească . Nu-mi place să pierd timp, în privinţa asta sunt egoist, chiar dacă nu îl investesc mereu în ceva folositor.

-Un mesaj pentru colegii tăi de generaţie.

- Eu nu le doresc decât să aibă voinţă, restul e în mâinile lor. Până la urmă, perseverenţa este una dintre trăsăturile de vârf ale omului.

-Mulţumesc. Felicitări pentru rezultatele tale şi mult succes în tot ceea ce faci.

- Mulţumesc pentru interesul acordat !