alp
La noi

Ilie Ciocârlie Păpădie Gămălie a lui Pintilie din Cisnădie, născut la Eforie într-o Pălărie

E porecla cu iz de onomastică spaniolă a prietenilor lui Ilie Hoza, când ne adresăm lui sau vorbim despre el.
Că este (doar ?) învăţător (şi încă foarte bun) la Şcoala Generală Anieş (comuna Maieru), că are o carte de proză („5 anotimpuri”), că este redactor la revista de cultură a comunei Maieru „Cuibul visurilor”, hai, fie ! Însă cred că vibraţia cea mai intensă şi cu reverberaţii permanente se găseşte în pasiunea obsedantă pentru păsări, pentru „lumea celor care nu cuvântă” din ambele regnuri.; motiv pentru care prietenii, colegii, cunoştinţele mai apropiate nu îl numesc ornitolog – deşi este membru al acestei societăţi din România – , ci „Păsărilă”.
Să cunoşti denumirea latinească a fiecărei zburătoare din preajmă, să-i descrii detaliat penajul, deşi n-ai văzut-o, dar îi auzi ciripitul dinspre pădure, să deosebeşti opt specii de... ciori, să călăuzeşti voiajori din Europa, veniţi special la noi – interesaţi de păsăretul şi flora de pe plaiurile româneşti, să cunoşti...„curriculum vitae” al fiecărei păsărele din zonă, de bună seamă că pasiunea aceasta capătă aura unei iubiri inefabile.
Ştiţi ce este „Phalacrocorax aristotelis” ? Eu, nu, dar câţi dintre dumneavoastră ştiţi ? Ei bine, Ilie Hoza ştie. Vreţi să ştiţi ceva despre acvila ţipătoare din Piemontul Făgăraş? Ştiaţi că se acordă plăţi în euro fermierilor care se preocupă cu hrănirea gâştii cu gât roşu („Branta ruficollis”), pe cale de dispariţie ? Ştiţi ultimele noutăţi avifaunistice din Aria de Protecţie Specială Avifaunistică Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei? Ei bine, Păsărilă de la Anieş-Maieru le ştie pe toate.
A binevoit să-mi ofere ultimele două numere ale excelentei (prin tematică şi condiţii grafice) reviste „Despre păsări”. E scoasă de Societatea Ornitologică Română de două ori pe an (format A4, 46 de pagini; iar sutele de fotografii reproduse sunt color).
Ilie Ciocârlie e prezent în ambele numere; în penultimul – cu două pagini de însemnări, în cel mai recent i se face o cronică la volumul său „5 anotimpuri”.
Dar ce s-ar face păsăretul, gâzele, insectele, omul fără generoasa dăruire a lumii vegetale ? Ilie Hoza o percepe acut, cu toate simţurile, are metafore şi epitete în privire, în auz, în miros, încât e firesc ca sensibilitatea lui să se convertească în poezie. Nu e de mirare că, de pildă, în penultimul număr al revistei publică două pagini (însoţite de fotografii proprii) care mustesc de bucuria legăturii dintre cuvânt şi această lume căreia nu totdeauna îi acordăm atenţia potrivită. Iată:
„...seara s-a luminat dintr-odată şi în cămăruţă a început să amiroasă a ceai de nintă creaţă, lucrurile s-au răsturnat ca în copilărie, pe tavan au prins s-alerge greierii, pe pereţi cu zugrăveala decojită, păianjeni caraghioşi s-au dedat în danţ, pe leagăne de mătasă, iar fluturii s-au pornit la valţ într-un loc prea strâmt, dar înduioşător de cald, din inima lui Pazvante.”
Sau (din secvenţa întitulată „Silabe de primăvară”): „Şontâc-şontâc prin grădină la plantat fire de zmeur, prin livadă la sărutat toporaşi, părăluţe şi gălbenele de potbal, vin la prânz luminos albine de stup, albine sălbatice pitice, din tribul lui Halictus, furnici africane şi piei-roşii, muşte blănoase, cu trompă, sugătoare de nectar, Bombylius, primii fluturi, Inachis, ceva bondari incognito (...), parade şi alergări nupţiale la cocoşari înfierbântaţi, vrăbii casnice, excitate, mierloi frustraţi, grauri amorezaţi, gaiţe pufoase şi ciocănitori nebune. Codobaturile, presurile se fugăresc, se urmăresc, zboară pe deasupra perechii, prin pajiştile cafenii, picurate cu petice de toporaşi, cât palma de copilaşi.”
Vorba lui Caragiale: „Văd şi aud monstruos !”
Cum observa autorul cronici: al cincilea anotimp îi aparţine doar lui Ilie Hoza: „cel al sensibilităţii sale.”

.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]