La noi

Iertare în etape fără sfârșit

Cornel Cotuțiu

În zilele acestea, Președinta Comitetului pentru Premiul Nobel a anunțat că Premiul Nobel pentru Pace a fost destinat Campaniei Internaționale pentru Abolirea Armelor Nucleare (ICAN).
Această faimoasă distincție a fost acordată „pentru activitatea sa de a atrage atenția asupra consecințelor catastrofale umanitare ale oricărei utilizări a armamentului nuclear și eforturile sale revoluționare de a ajunge la o interzicere pe baza unui tratat a acestor arme.”
Foarte bună orientarea acestui Comitet!
Deopotrivă însă, acest moment nu mă împiedică să constat (cine știe a câta oară) o bizarerie care leagă numele Nobel de moarte și viață. Iar prestigioasa distincție o vreau înțeleasă ca un… nobil bobârnac anual nefericitului savant și industriaș de la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Alfred N. Nobel, alternând afacerile industriale cu cercetări în domeniul chimiei, s-a jucat la un moment dat cu elementele chimice și a inventat o jucărie a diavolului: dinamita. Când a realizat ce lucru abominabil a pus la cale pentru mârâială războinică a omenirii, degeaba a regretat amarnic.
Și (culmea!) a avut speranța că poate cere iertare perpetuă veșniciei (incerte…) a lumii destinându-și fabuloasa avere pentru fapte majore ce vor fi să se întâmple spre binele umanității.
Iată, au trecut (îndată) 222 de ani și oameni de ispravă, prin creațiile, descoperirile, acțiunile lor de anvergură planetară, îl tot iartă. E bine și așa.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]